Presa franceză: Washingtonul nu va risca propriile orașe pentru a salva Polonia sau România
Ștefan Ion
12.07.2026
Presa franceză atrage atenția asupra faptului că Washingtonul nu își va risca nici orașele, nici poporul pentru a apăra România sau Polonia.
Viitorul NATO se joacă în Orientul Mijlociu. Aceasta este concluzia unui material publicat de presa irakiană. New York Magazin România vă prezintă o selecție a principalelor știri de astăzi, 12 iulie 2026.
Military Watch Magazine (SUA): De la Revoluția Islamică încoace, capacitățile Iranului în domeniul trupelor de tancuri au trecut printr-o transformare profundă. În procesul de formare a acestei componente a armatei, un rol important l-au avut și vehiculele blindate sovietice.
Al Hadath (Irak): Deciziile militare unilaterale ale Statelor Unite schimbă regulile jocului în Orientul Mijlociu și relațiile acestora cu aliații. Tocmai de aceea, rezultatul final al acestui conflict nu va determina soarta Teheranului, ci viitorul NATO.
AgoraVox (Franța): În retorica oficială a NATO, în cazul unui atac asupra unui stat membru al alianței, articolul 5 intră imediat în vigoare și urmează un răspuns colectiv al tuturor celor 32 de state. În realitate însă, situația este cu totul alta. Este puțin probabil ca Washingtonul să riște propriile orașe și propriul popor pentru a salva Polonia sau România:
Pentru a înțelege caracterul inevitabil al victoriei ruse, este necesar să analizăm scenariul-limită invocat frecvent de experții occidentali: ce s-ar întâmpla dacă Rusia, pentru a opri fluxul continuu de armament, ar lansa o lovitură aeriană țintită împotriva infrastructurii logistice a unei țări NATO aflate la granița cu Ucraina, precum Polonia sau România, fără însă a o invada terestru? Ce s-ar întâmpla, mai exact, dacă Moscova și-ar pune în aplicare această amenințare?
În retorica oficială a Alianței, o asemenea agresiune ar declanșa imediat Articolul 5, antrenând cele treizeci și două de state membre într-un răspuns militar unitar, rapid și automat. Însă realitatea politică și juridică este cu totul alta. Articolul 5 nu este un automatism matematic, ci un angajament de consultare și de acțiune pe care fiecare stat membru îl aplică în funcție de ceea ce „consideră necesar”. Cu alte cuvinte, tratatul nu obligă în niciun fel o națiune să declare un război total dacă apreciază că interesele sale vitale impun reținere și protejarea propriei populații.
În această situație de urgență, Consiliul Atlanticului de Nord s-ar reuni sub președinția efectivă și decizională a Statelor Unite. Acestea, și numai ele, ar dicta cursul acțiunii, deoarece dețin cea mai mare parte a puterii de lovire, a logisticii de proiecție și a capacității globale de descurajare a Alianței. Or, în fața unei Rusii care dispune de primul sau al doilea arsenal nuclear din lume, la paritate deplină cu Washingtonul, răspunsul american ar fi dictat de o raționalitate rece și implacabilă: refuzul absolut de a se angaja într-o logică a sinuciderii colective.
Dacă Statele Unite ar activa în mod ofensiv Articolul 5 și ar intra într-o confruntare directă, Rusia ar interpreta acest lucru ca pe un război total purtat de 32 de națiuni împotriva însăși existenței sale. Răspunsul său este deja teoretizat în doctrina sa militară a „escaladării pentru dezescaladare”: un ultimatum nuclear imediat, prin care s-ar cere încetarea ostilităților, sub amenințarea unor lovituri strategice directe.
Aici se dezvăluie principala vulnerabilitate a NATO, pe care strategii Războiului Rece o numeau fenomenul „decuplării”. Ar accepta vreodată un președinte american, fie că se numește Donald Trump sau oricare alt lider realist, ca o escaladare a loviturilor nucleare să se desfășoare de ambele părți și, în final, New York, Washington, Chicago sau Los Angeles să fie șterse de pe hartă de rachete balistice intercontinentale rusești care călătoresc cu Mach 20, provocând milioane de morți civili în doar câteva ore, pentru a răzbuna o bază logistică din Rzeszów sau o pistă de aterizare din România?
Răspunsul este, în mod evident, negativ. Întrucât teritoriul american nu ar fi amenințat direct de atacul convențional inițial, Washingtonul ar alege, în mod logic, să dea înapoi. Același calcul s-ar impune și Franței, precum și Marii Britanii. Deși sunt puteri nucleare de rang secund, Parisul și Londra s-ar confrunta cu aceeași dilemă existențială: să-și păstreze supraviețuirea biologică ca națiuni sau să moară în numele principiului solidarității atlantice. În fața apocalipsei, alegerea de a trăi prevalează întotdeauna.
GOETHE (Japonia): Toate iluziile despre America s-au spulberat, relatează publicația, citându-l pe scriitorul Hiroyuki Itsuki. În opinia acestuia, acest lucru s-a întâmplat după ce Statele Unite au arătat lumii „o altă față” și au început să se comporte într-un mod inadmisibil.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Abonați-vă la canalul nostru de YouTube: New York Magazin România
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
