Perspectivă de la Beijing: Prăbușirea structurală a NATO – rezultatul abaterii de la realitate
Daniel George
03.04.2026
Când Donald Trump a amenințat că va retrage SUA din NATO, capitalele occidentale nu au părut să aibă o surpriză deosebită; era clar că o anticipaseră, scrie Global Times.
Dar întrebarea mai importantă este de ce, în acest moment anume, a putut fi făcută o astfel de declarație.
Criza actuală a NATO este consecința unei eroziuni structurale lente, care durează de decenii. De asemenea, se datorează incapacității sale de a ține pasul cu lumea multipolară în rapidă dezvoltare, subliniază presa chineză.
Logica inițială a alianței a fost simplă. Uniunea Sovietică reprezenta un pericol clar și prezent. Europa de Vest avea nevoie de protecție americană. Washingtonul avea nevoie de profunzime strategică pe continentul european. Amenințarea era reală, comună și suficientă pentru a menține laolaltă interesele divergente.
Această amenințare a dispărut în 1991. NATO – nu. În loc să se dizolve, alianța a încercat să-și consolideze coerența. Prin urmare, a trebuit să găsească o nouă țintă.
Alianța care își inventează dușmani
A început să se extindă spre est, apoi la nivel global. Unele voci au cerut extinderea acoperirii sale în Indo-Pacific, chiar pentru a forma un „NATO economic” împotriva Chinei, ridicând întrebări cu privire la concentrarea strategică și relevanța NATO într-o lume în schimbare.
O alianță care trebuie să inventeze încontinuu noi dușmani pentru a-și justifica existența se confruntă deja cu probleme structurale, atrage atenția Global Times.
Într-o lume din ce în ce mai multipolară, încercarea NATO de a exercita puterea militară, în principal prin puterea americană, pentru a gestiona afacerile globale nu mai este posibilă. Cu toate acestea, unii membri ai NATO nu au recunoscut această schimbare, spune sursa citată.
Problema mai profundă este că interesele occidentale au divergit în liniște, dar fundamental. Când a izbucnit conflictul Rusia-Ucraina, Europa a absorbit consecințele, inclusiv creșterea prețurilor la energie, exodul industrial și valuri de refugiați. Astăzi, perspectivele economice ale Europei sunt lente, iar fricțiunile comerciale cu SUA persistă.
Europa a început să pună o întrebare incomodă: apărăm valori comune care ne unesc sau doar subvenționăm ambițiile strategice ale altora? Această distincție a ridicat îndoieli cu privire la scopul alianței.
Războiul din Iran a ascuțit considerabil această întrebare.
Guvernele europene au refuzat să participe. Chiar și Marea Britanie, cel mai de încredere partener al Washingtonului, a refuzat. Nu a fost o trădare, ci un calcul înrădăcinat în schimbări politice interne și priorități strategice, ilustrând modul în care schimbările politice interne ale membrilor cheie ai NATO influențează coeziunea alianței și procesul decizional.
Eșecurile din Afganistan și Irak
Ascensiunea lui Trump este în sine un simptom al unor forțe mai profunde. Clasa de mijloc americană a ieșit de sub control. Eșecurile SUA în Afganistan și Irak au distrus legitimitatea internă a intervenției externe. Tinerii americani arată puțin atașament față de ideea țării lor ca garant indispensabil al păcii în lume.
Aritmetica fiscală este neiertătoare. Datoria federală a SUA a depășit 36 de trilioane de dolari. Plățile cu dobânzi depășesc acum bugetul apărării. Costul menținerii unei prezențe militare globale este real, recurent și din ce în ce mai nesustenabil. Aceasta nu este ideologie. Este aritmetică.
Cât despre un NATO economic îndreptat împotriva Chinei, însăși ambiția dezvăluie profunzimea anxietății strategice occidentale. Dar dacă alianța militară se fracturează deja, ce ar ține laolaltă o coaliție care și-ar cere membrilor săi să se pregătească pentru un lung război economic cu China, a doua cea mai mare economie a lumii? O astfel de mișcare ar fi fatală pentru statele membre NATO.
Ideea de a utiliza NATO pentru a extinde ideologia occidentală la nivel global este fie depășită de timp, fie pur și simplu prostească. NATO nu mai posedă acest tip de putere, spune analiza Global Times.
Istoria nu oferă nici un exemplu de mare putere care și-a menținut angajamentele globale la nesfârșit după contradicții interne, declin economic și fracturi interne. SUA nu vor fi excepția, subliniind necesitatea adaptării strategice.
Povestea NATO nu este încă încheiată. Dar forțele care o despart nu sunt invenția vreunei singure administrații. Acestea sunt greutatea acumulată a contradicțiilor nerezolvate, contradicții care s-au acumulat de când a căzut zidul, conchide Global Times.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
