Vedere de la Budapesta: Sfârșitul unei ere în Ungaria? Explicația ieșirii lui Orbán din Parlament
Daniel George
Ieșirea lui Viktor Orbán din parlament marchează sfârșitul unei ere – dar și o încercare deliberată de a modela ce va urma. Mișcarea sa reflectă un efort calculat de a-și păstra mitul politic și de a evita să devină o figură constantă și ușor de vizat a opoziției – sau o povară pentru Fidesz după înfrângerea electorală zdrobitoare, scrie Joakim Scheffer în Hungarian Conservative.
Joakim Scheffer a absolvit Universitatea din Szeged cu o diplomă de master în Relații Internaționale. Înainte de a se alătura Partidului Conservator Maghiar, a lucrat ca redactor la departamentul de politică externă al cotidianului maghiar Magyar Nemzet și este redactor al revistei Eurasia.
Prim-ministrul ungar demisionar, Viktor Orbán, a anunțat sâmbătă că nu va ocupa locul în următorul parlament, care urmează să fie inaugurat pe 9 mai. Aceasta înseamnă că, după 36 de ani, nu va mai exista niciun reprezentant în Adunarea Națională care să poarte numele Viktor Orbán. Este sfârșitul unei ere politice care a definit istoria modernă a Ungariei în multe feluri.
Orbán și-a explicat decizia afirmând că, în acest moment, „nu este necesar în parlament”, ci mai degrabă în „eforturile de reorganizare” ale Fidesz, în urma înfrângerii istorice a partidului la alegerile din 12 aprilie.
După ce a avut patru mandate consecutive cu o majoritate constituțională confortabilă, Orbán este foarte conștient de rolul limitat pe care opoziția parlamentară îl joacă acum în sistemul politic al Ungariei. Partidul Tisza va controla 141 din cele 199 de locuri din parlament, permițându-i să adopte legislație – inclusiv amendamente constituționale – fără dificultăți. Într-un astfel de context, rolul opoziției este în mare măsură redus la o influență marginală și dezbateri parlamentare cu impact practic redus.
Imagine de lider invincibil
În ultimele două decenii, imaginea politică a lui Orbán a fost construită tocmai pe evitarea unor astfel de situații, el prezentându-se ca un lider național care transcende dezbaterile politice cotidiene și operează pe scena internațională mai degrabă decât pe cea internă. „Viktor Orbán nu are dreptate – va avea dreptate”, este o cunoscuta zicală, o percepție care, în ochii susținătorilor săi, a fost confirmată în mai multe rânduri, de exemplu în timpul crizei migrației din 2015. Acest lucru a contribuit la imaginea unui lider infailibil, invincibil și – pentru opoziție – în mare măsură intangibil.
Un element cheie al acestei imagini a fost abordarea sa față de opoziția parlamentară: evitarea interacțiunii directe, respingerea criticilor și modul cum se adresează adversarilor, adesea făcând acest lucru într-un mod care subliniază dominația politică.
A fost parlamentar timp de 36 de ani. Actualul mandat nu ar fi primul petrecut în opoziție. Din 1990 până în 1998 și din 2002 până în 2010, Orbán și Fidesz au petrecut în total 16 ani în opoziție, ultima perioadă oferind o posibilă paralelă cu ceea ce urmează – reorganizarea partidului.
Reconstrucția din 2002
După ce a fost învins de Partidul Socialist Maghiar (MSZP) în 2002, Orbán a anunțat o nevoie la fel de urgentă de a-și reconstrui comunitatea politică. În timpul ciclului parlamentar ulterior – deși și-a păstrat mandatul – nu s-a concentrat în principal pe munca parlamentară tradițională. În schimb, a mutat în mod deliberat centrul de greutate al politicii sale în afara legislativului, lansând așa-numitele „cercuri civice” (polgári körök), o rețea națională de la nivel local care vizează mobilizarea susținătorilor și reconstruirea bazei sociale a partidului. Aceasta a marcat o abatere strategică de la comportamentul convențional al opoziției, deoarece Orbán s-a poziționat din ce în ce mai mult nu ca actor parlamentar, ci ca lider al unei mișcări politice mai ample.
Această abordare, care s-a dovedit eficientă în transformarea Fidesz într-o forță politică de masă, prezintă asemănări cu ceea ce au realizat Partidul Tisza și Péter Magyar în ultimii doi ani – dobândirea statutului de cea mai mare forță politică atât în ceea ce privește voturile, cât și mandatele parlamentare, fără o prezență legislativă prealabilă.
Deși acel ciclu anterior nu a adus imediat o victorie electorală, a pus bazele victoriei zdrobitoare a Fidesz din 2010, care – alături de nemulțumirea generală față de guvernul socialist aflat în funcție – a fost determinată în mare măsură de mobilizarea extinsă a bazei electorale de către partid.
Pentru Orbán, însă, înfrângerea actuală nu este direct comparabilă cu cele din 2002 sau 2006. Nici provocările cu care se confruntă Fidesz astăzi nu sunt comparabile. Problema principală a partidului nu mai este absența unei rețele naționale sau a unei capacități organizaționale, ci mai degrabă o pierdere a credibilității în ochii alegătorilor. Acest lucru este valabil la fel de mult pentru cele mai înalte și cele mai joase niveluri ale ierarhiei din partid.
Zvonuri privind „marea evadare”
În timp ce Orbán își anunța ieșirea din parlament, apăreau știri în presă care sugerau o posibilă „mare evadare” în Statele Unite. Jurnalistul maghiar Szabolcs Panyi a sugerat că SUA ar putea servi drept posibil refugiu pentru prim-ministrul demisionar, în special având în vedere promisiunile repetate ale noului guvern de a investiga presupusele cazuri de corupție din ultimii 16 ani.
Péter Magyar și Partidul Tisza și-au construit o mare parte din campania electorală pe responsabilitate, Magyar promițând să descopere utilizarea abuzivă a fondurilor publice și să restabilească statul de drept. În acest context, au apărut speculații conform cărora Orbán – acum fără mandat parlamentar – ar putea fi mai expus unui potențial control juridic, dând naștere la teorii despre o ședere prelungită în străinătate sau chiar o cerere de azil politic, având în vedere relația sa strânsă cu președintele american Donald Trump și actuala administrație republicană.
Aceste afirmații au fost amplificate și mai mult de un articol publicat de publicația britanică The Guardian, care sugera că persoane apropiate lui Orbán începuseră deja să exploreze oportunități în străinătate, inclusiv în Statele Unite, transferând active din Ungaria în urma înfrângerii electorale. Prezența familiei extinse a lui Orbán și a cercului de afaceri legat de Fidesz în SUA a contribuit la această narațiune.
Fidesz și guvernul care se retrage au respins cu fermitate aceste acuze. Într-o declarație oficială, Centrul de Comunicare al Guvernului a respins afirmațiile drept „știri false”, afirmând că Orbán „nu călătorește în Statele Unite pentru o ședere prelungită” și că, în conformitate cu obiceiurile sale anterioare, va participa doar la finala Cupei Mondiale de fotbal, adăugând că „orice zvonuri contrare sunt false și nefondate”.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
