Perspectiva din India: Renașterea unei Eurasii Mari are rădăcini politice, economice și civilizaționale solide
Daniel George
30.08.2026
Recenta dezbatere privind politica externă a Indiei reflectă o stare de spirit sumbră, conform căreia ceva nu este în regulă. Cu toate acestea, majoritatea încă ocolesc cu grijă marile întrebări, scrie Zorawar DauletSingh în The Times of India.
Zorawar Daulet Singh, stabilit la New Delhi, este autor premiat și expert în afaceri strategice.
Au existat trei presupuneri fundamentale care au stat la baza alegerilor Indiei la începutul acestui secol.
În primul rând, nicio mare putere din istorie nu dobândise o asemenea preponderența asupra rivalilor săi precum SUA până în anul 2000. Supremația SUA a însemnat, de asemenea, că spațiul de manevră anterior al Indiei se micșorase brusc și că nu exista nicio modalitate de a evita să se alăture SUA.
În al doilea rând, pentru a face aranjamentul atractiv pentru ambele părți, s-a proiectat un antagonist comun, China, care să ajute la depășirea deceniilor de disonanță și suspiciune care i-au divizat pe indieni și americani. Noul discurs a jucat pe egoul indian și pe lăcomia SUA. Washingtonul ar ridica Delhi în ierarhia internațională, în timp ce India ar genera afaceri și vânzări de arme pentru America. Dacă totul se desfășura conform planului, India ar deveni o santinelă occidentală apreciată în Asia, cimentând hegemonia SUA pentru secolul XXI.
În al treilea rând, deși economia mondială se lărgise la începutul anilor 2000, SUA se afla ferm la cârma conectării Sudului Global la G-7. Interdependența era un eufemism pentru o ordine geoeconomică condusă de SUA, care ar domina inovația, lanțurile de aprovizionare și comerțul internațional.
Presupuneri spulberate
Toate cele trei presupuneri au fost spulberate în ultimii ani.
În primul rând, SUA nu și-au pierdut doar supremația, ci și capacitatea de a controla evenimentele geopolitice majore. Fiecare încercare de a opri declinul său din ultimii ani – impasul comercial cu China, confruntarea NATO cu Rusia, ciocnirea cu Iranul – a fost martora unui impact care a slăbit și mai mult SUA. SUA nu mai pot supune rivalii la voința lor.
Din punct de vedere istoric, echilibrul puterii a fost întotdeauna dezvăluit în cele din urmă printr-un război major. Faza actuală nu face excepție. Războaiele din Ucraina și Iran nu au demilitarizat doar arsenalele NATO; au expus fragilitatea doctrinară a puterii militare occidentale.
În al doilea rând, China a avansat atât de mult încât retorica de acum două decenii despre o „recuperare a decalajului” indian și „rivalitatea secolului XXI” pare absurdă oricărui observator sobru. Avantajul chinez nu se situează doar în termeni economici agregați, ci și în instituțiile politice subiacente, capitalul uman și tehnologiile. Simpla trecere a timpului nu va corecta această asimetrie calitativă, deoarece acești piloni încă nu au fost concepuți, darămite ridicați în India.
Și, cel mai important dintre toate, în al treilea rând, culmile dominante ale economiei mondiale se deplasează inexorabil spre est. De la producție, tehnologii avansate, energie și resurse naturale, cererea consumatorilor, până la capitalul financiar, continentul eurasiatic extins și periferia sa au toate cerințele de bază pentru a susține o ordine geo-economică dinamică, fără dependență de Atlanticul de Vest. În ultimele secole nu a fost posibilă o astfel de globalizare centrată pe Eurasia.
Evenimentele mondiale au răsturnat consensul politicii externe indiene. O economie politică a înflorit din 2005 – când SUA au promis că vor face din India o „putere majoră în secolul XXI” – și din 2026 – când un diplomat american a avertizat public că Indiei nu i se va permite niciodată să dobândească forțele unei mari puteri – ceea ce a creat o rețea de paznici ai vechii politici care rămâne încăpățânat impermeabilă la schimbare.
Care e alternativa?
Apărătorii politicii eșuate ridică un om de paie pentru a-i speria pe factorii de decizie și a-i împiedica să facă o reevaluare atentă. China, spun ei, trebuie să rămână raison d’être a planificării politicilor indiene, chiar dacă acțiunile prădătoare ale SUA încearcă să eviscereze ultimele vestigii ale independenței și autorității strategice a Indiei în subcontinent. Oficialul Pentagonului, Elbridge Colby, a avut chiar tupeul să sugereze că interesele strategice ale SUA față de China nu vor fi ținute ostatice de problemele interne din Asia.
Trebuie India să fie singurul actor rigid în mijlocul tuturor acestor agitații și mașinațiuni din jurul său? Căutarea unui modus vivendi funcțional cu China trebuie să dobândească o prioritate politică bipartizană, nu ca o idee ulterioară doar pentru a preveni conflictul din Himalaya, ci ca un mijloc de a diversifica o dependență periculoasă de Occident și de a aduce un răgaz geopolitic vecinătății. India trebuie să renunțe definitiv la rolul de proxy pe care l-a îmbrăcat în momentul unipolar și să-și recupereze identitatea de putere regională, care permite diferențe, precum și responsabilități comune cu China.
Un scenariu mai realist
Apărătorii cred, de asemenea, că o rezistență occidentală inerentă și un destin manifest vor depăși tulburările din societatea americană și europeană. Nici măcar ideologii înrăiți din SUA nu mai cred în această fantezie. Renașterea unei Eurasii mai mari are rădăcini politice, economice și civilizaționale robuste, care nu pot fi rupte atât de ușor. Lumea devine multipolară. Și, în loc de o reînnoire, un scenariu mai realist este cel al unei crize a civilizației occidentale și al unor acțiuni geopolitice și mai nesăbuite din partea viitorilor lideri occidentali. Un astfel de viitor necesită puteri eurasiatice responsabile pentru a proteja ordinea și stabilitatea mondială. Este în interesul vital al Indiei să joace un astfel de rol.
Dezbaterea despre politica externă a Indiei se apropie de o melodie veche, în care India se mândrea cu gestionarea distanței dintre Delhi și marile puteri. Dar nu există spațiu geopolitic sau surplus de forță în cortul vreunei mari puteri pentru a susține provocările sociale, economice și de securitate ale Indiei. Războiul Rece s-a terminat. Și era post-Război Rece s-a terminat. Transformarea din politica mondială necesită un nou cadru intelectual în care suveranitatea, dezvoltarea cuprinzătoare, interdependența regională, noile rețele geoeconomice de comerț și investiții, bunurile publice internaționale și consolidarea ordinii să fie plasate în prim-planul politicii externe a Indiei.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Abonați-vă la canalul nostru de YouTube: New York Magazin România
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
