Procesul Le Pen: Democrația franceză pe banca acuzaților? Despre exemplul românesc
Daniel George
31.03.2025
Judecătorii trebuie să aibă grijă să nu devină un instrument în eforturile politicilor de forță care urmăresc să o împiedice pe Marine Le Pen să candideze la președinția Franței, scrie Hélène de Lauzun în The European Conservative.
Hélène de Lauzun a studiat la École Normale Supérieure de Paris. A predat literatura și civilizația franceză la Harvard. Are un doctorat în Istorie la Universitatea Sorbona. Este autoarea cărții Histoire de l’Autriche (Editura Perrin, 2021).
Verdictul procesului lui Marine Le Pen și a asociaților ei va fi anunțat luni, 31 martie. Liderul deputaților din partidul Mitingul Național are o miză foarte mare. Practic se va stabili dacă Marine Le Pen poate sau nu candida pentru a-l succeda pe Emmanuel Macron la următoarele alegeri, care urmează să aibă loc în 2027.
Procesul evidențiază un sistem judiciar conceput pentru a împiedica acest partid să ajungă la putere prin toate mijloacele, indiferent dacă Le Pen este vinovată sau nu în acest caz complex, deschis multor interpretări.
Să recapitulăm faptele. Marine Le Pen și partidul ei, Rassemblement National (RN), sunt acuzați că au deturnat fonduri europene destinate asistenților parlamentari din Parlamentul European. În loc să lucreze la sarcini legate de mandatele europene, asistenții s-ar fi concentrat pe activitățile naționale ale partidului. Suma de este de 6,8 milioane de euro. Pe lângă Le Pen, 24 de persoane din partidul ei urmează să fie judecate, printre care Louis Aliot, primarul orașului Perpignan, deputatul Julien Odoul și europarlamentarul Nicolas Bay, care între timp a părăsit RN pentru a sta alături de Marion Maréchal.
Audierile desfășurate la Paris în toamna anului trecut au încercat să stabilească existența unui „sistem” de deturnare a fondurilor europene. Apărarea lui Marine Le Pen și a partidului său a fost simplă și a făcut apel la bunul simț: un asistent parlamentar nu poate fi criticat pentru că lucrează în interesele partidului pe care îl reprezintă și nici pentru că se angajează în politică, mai ales că regulamentul de procedură al Parlamentului European nu definește cu exactitate sfera sarcinilor permise asistenților parlamentari. În timpul procesului, Le Pen a reiterat cu forță că „activitatea politică” a unui europarlamentar în Franța „este o parte integrantă a mandatului”. În consecință, ea consideră că activitatea asistenților parlamentari nu ar trebui să fie neapărat legată de PE. „Un asistent lucrează pentru europarlamentarul său și poate lucra pentru europarlamentarul său în beneficiul partidului său.”
Problema reală se află în aval de proces și cuprinde două aspecte.
Primul este aspectul financiar. Este posibil ca RN să fie supus unor amenzi foarte mari. Pentru un partid care se află în mod regulat sub presiune financiară și care se confruntă în mod regulat cu obstrucții aproape sistematice din partea băncilor franceze atunci când încearcă să obțină împrumuturi pentru a-și finanța campaniile, o amendă de câteva milioane va cântări foarte mult asupra organizării viitoarelor alegeri.
Al doilea aspect este politic. În noiembrie, procurorul a cerut ca Le Pen să fie neeligibilă pentru a candida la alegeri, cu executare provizorie fără condiție suspensivă. Cu alte cuvinte, asta înseamnă că sentința va fi aplicată chiar dacă Le Pen face apel la verdict. În mod normal, un recurs are ca efect întreruperea unei hotărâri. Dar dacă judecătorii decid să urmeze demersul procurorului, prima consecință va fi că Marine Le Pen nu va mai putea să candideze la alegerile prezidențiale din 2027.
Exemplul românesc
Posibila înlăturare a lui Le Pen din următoarea cursă prezidențială franceză trebuie văzută în mod evident în contextul mai general al luptelor politice acerbe împotriva tuturor grupărilor politice din Europa care încearcă să facă administrația de la Bruxelles să asculte o melodie diferită. Exemplul românesc, o dramă care se joacă în fața ochilor noștri, este o ilustrare perfectă în acest sens. Dar merită să reamintim și cuvintele fostului comisar european Thierry Breton, care a cerut recent intervenția în alegerile germane, dacă rezultatul ar fi sfidat așteptările castei sale. Instrumentul juridic este utilizat în slujba unei agende politice de control al opiniei publice, pentru a preveni apariția unor forțe politice alternative.
În Franța, unele voci se ridică împotriva riscurilor legate de excluderea doamnei Marine Le Pen de la următoarele alegeri. Premierul François Bayrou a declarat că posibilitatea ca Le Pen să fie declarată neeligibilă, cu aplicarea imediată a acestei pedepse, este „foarte tulburătoare”. Evident, RN, care este încă foarte concentrat în jurul fiicei lui Jean-Marie Le Pen, în ciuda unei reînnoiri semnificative a personalului său, ar avea de suferit foarte mult, mai ales pentru că actualul său președinte, Jordan Bardella, este încă prea tânăr pentru a putea candida la cea mai înaltă funcție. Dar cu siguranță va beneficia de un val de simpatie în fața a ceea ce va apărea clar o manevră politică murdară împotriva partidului care întruchipează principala opoziție la sistemul actual.
Francezii sărbătoresc a douăzecea aniversare a referendumului prin care au spus „nu” Tratatului Constituțional European. Merită să ne amintim că francezii se comportă adesea ca niște oi, dar sunt și foarte imprevizibili, pentru că urăsc să li se impună destinul.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
