Foreign Affairs: Defectul fatal al NATO
Teodor Ionescu
03.10.2025
Când președintele american Donald Trump s-a întors la Casa Albă, își propunea să reechilibreze relația transatlantică. Povara Statelor Unite în NATO este disproporționată cu interesele aflate în joc, iar reglementările stabilite la Bruxelles au dus la un regim comercial dezechilibrat dintre SUA și UE. Deși este unul dintre cei 32 de membri NATO, Statele Unite acoperă 16% din bugetul anual al NATO și suportă cea mai mare parte a poverii operaționale și logistice pentru securitatea Europei, scrie „The Foreign Affairs”.
Totuși, aceste succese au fost, în cel mai bun caz, parțiale și poate iluzorii. Angajamentul de cinci procente al aliaților europeni ridică o întrebare deschisă dacă țările europene vor îndeplini vreodată aceste obiective de cheltuieli.
Mai mult, Statele Unite au păstrat controlul asupra pozițiilor cheie de conducere în NATO, asigurându-se că dependența militară instituționalizată a Europei va dăinui. Dacă administrația Trump intenționează cu adevărat să reechilibreze relația cu Europa – și să-i atribuie un loc mai proporțional în cadrul politicii externe americane – nu se poate baza pe acorduri limitate care doar modifică sau încearcă să ocolească structurile existente. În schimb, trebuie să abordeze direct premisele de bază ale transatlanticismului. Pentru a face acest lucru, este necesară o înțelegere a celor trei alegeri fatale făcute la fondarea NATO: prioritizarea Europei în detrimentul Americilor, instituționalizarea componentei militare mai degrabă decât a celei economice a relației transatlantice și integrarea unei alianțe regionale într-un cadru ideologic universalist. Fiecare decizie a venit cu dezavantaje imediat evidente. Toate au dus la dificultăți tot mai mari în ultimii ani. Până când premisele inițiale ale politicii transatlantice nu vor fi reconsiderate, relația va continua să sufere de aceleași probleme fundamentale.
Din fericire, administrația Trump poate lua măsuri pentru a remedia greșelile din trecut și a plasa relația transatlantică pe un nou curs. În primul rând, Trump ar trebui să își respecte angajamentul de a reorienta politica externă a SUA asupra țărilor apropiate ale Americii, retrăgându-se de Europa și evitând „pivotul către Asia” dur promis de administrațiile anterioare. În al doilea rând, echipa sa de securitate națională ar trebui să insiste ca NATO să își limiteze activitățile la regiunea euro-atlantică. În cele din urmă, administrația Trump ar trebui să schimbe relația transatlantică de la una bazată pe cooperare militară la una centrată pe angajament economic și tehnologie. Continentul ar rămâne un partener american important, dar nu ar mai fi o povară pentru resursele americane.
NATO se globalizează
Când Uniunea Sovietică s-a prăbușit, atlantiștii au presupus că democrația liberală se va extinde în mod natural până la capătul pământului. Când acest lucru nu s-a materializat, au dat vina pe diverși actori negativi, de la teroriști la totalitari. Administrația Biden a finalizat revenirea la un cadru specific Războiului Rece, declarând o diviziune globală între democrații și autocrații, China și Rusia reluându-și rolurile de principali dușmani. Și încă o dată, relația transatlantică a fost instrumentalizată pentru a servi intereselor „ordinii liberale” mai largi: membrii NATO au fost încurajați să își intensifice cooperarea militară cu aliații din Asia de Est, în timp ce Japonia și Coreea de Sud au participat la summiturile NATO și și-au exprimat vocal sprijinul pentru Ucraina. Chiar și după realegerea lui Trump, oficialii europeni au continuat să invoce legăturile dintre China și Rusia, în efortul de a menține angajamentul militar american pe continent.
Îndreptarea greșelilor
Abordarea administrației Trump față de Europa până acum nu a fost suficientă pentru a disloca fundațiile relației transatlantice așa cum a stat ea timp de 75 de ani. Dar vestea bună pentru Trump este că mai are peste trei ani pentru a împinge Statele Unite către o politică externă care să pună cu adevărat interesele SUA pe primul loc.
Pentru început, administrația Trump ar trebui să regionalizeze relația transatlantică, îndreptându-și atenția înapoi către Europa și Atlanticul de Nord, unde ar fi trebuit să fie. Trump și echipa sa de securitate națională au încetat să mai vorbească despre „rețeaua” care leagă aliații europeni și asiatici ai Washingtonului și nu mai promovează NATO ca o piatră de temelie a oricărui fel de ordine internațională liberală. De asemenea, aceștia au îndemnat membrii NATO să se concentreze pe problemele de securitate din propriile zone, mai degrabă decât pe cele din Indo-Pacific. Însă Trump va trebui să facă mai mult pentru a menține relația SUA-Europa sub control regional, în special în domeniul apărării.
Pentru a se asigura că amploarea angajamentului transatlantic – și mandatul NATO – nu se extind și mai mult, Statele Unite ar trebui să înceapă discuțiile pentru a închide oficial ușa deschisă a alianței, blocând șansa unei extinderi viitoare. Statele Unite ar trebui, de asemenea, să se asigure că activitățile alianței rămân concentrate în mod direct pe Europa. Washingtonul ar trebui să insiste ca documentele de planificare NATO să se concentreze doar pe provocările de securitate euro-atlantice, inclusiv amenințările directe la adresa teritoriului NATO, securitatea maritimă în apele din jurul continentului și amenințările cibernetice din partea actorilor statali și nestatali. Statele Unite ar trebui, de asemenea, să rețină sprijinul pentru orice operațiuni în afara granițelor actuale ale NATO sugerate de alți membri ai alianței, inclusiv tranzitele navale ale Strâmtorii Taiwan și zonele de interdicție aeriană deasupra Ucrainei.
Statele Unite ar trebui să se concentreze pe tehnologie și cooperarea economică cu Europa. În al doilea rând, Trump va trebui să forțeze Europa să își asume o responsabilitate mai mare pentru propria apărare – și nu doar pe hârtie. Acest lucru s-ar putea să nu necesite o retragere a SUA din NATO, dar va necesita o reducere semnificativă a forțelor americane și o interpretare literală a documentului fundamental al alianței, Articolul 5, pentru a restrânge domeniul de aplicare al angajamentului militar american față de Europa în caz de criză. Deși Articolul 5 este adesea descris ca obligând statele membre să desfășoare trupe pentru a oferi sprijin direct dacă orice alt membru este victima unei agresiuni, angajamentul real este mai limitat. Tratatul prevede doar că, în cazul unui atac, membrii „vor ajuta Partea sau Părțile astfel atacate prin luarea imediată, individual și de comun acord cu celelalte Părți, a măsurilor pe care le consideră necesare, inclusiv utilizarea forței armate, pentru a restabili și menține securitatea zonei Atlanticului de Nord”. Statele Unite ar putea îndeplini acest standard oferind asistență militară sau sprijin logistic, de exemplu, în loc să trimită soldați americani în prima linie.
Deosebit de importantă va fi retragerea forțelor de luptă terestre și aeriene cu baza în Germania, Polonia și România, care reprezintă nucleul angajamentului militar al SUA în regiune. Înlăturarea majorității acestor forțe va facilita menținerea de către Washington a unui rol limitat al SUA în viitoarele conflicte europene, reducând atât riscul de implicare, cât și tentația pe care factorii de decizie politică americani ar putea-o simți de a sprijini implicarea directă.
După reducerea amprentei lor militare în Europa, Statele Unite ar trebui să lucreze pentru a construi o nouă bază pentru legăturile transatlantice axate pe tehnologie și cooperare economică. Acest proiect va necesita noi instituții care să formalizeze implicarea și să consolideze parteneriatele în domenii precum inteligența artificială, produsele farmaceutice și mineralele critice. Liderismul SUA în domeniile spațiului și al tehnologiei cibernetice ar putea fi, de asemenea, consolidat prin cooperarea cu Europa. Noul acord comercial pe care Trump l-a încheiat recent cu UE ar putea fi punctul de plecare pentru construirea de noi mecanisme de cooperare și legături reciproc avantajoase. Progresele în aspecte precum cerințele pentru transferurile și partajarea tehnologiei și armonizarea standardelor de reglementare ar trebui să fie domenii de interes deosebit.
În cele din urmă, administrația Trump nu ar trebui să repete greșelile din 1949, folosind reducerea forțelor armate pentru a face o pivotare bruscă către Asia, completă cu construirea de noi organizații de securitate colectivă, o amprentă militară extinsă și eforturi de a construi o coaliție globală pentru a controla un adversar temut (de data aceasta, China).
O astfel de mișcare este susținută pe scară largă de experții în politică externă a SUA și de susținătorii Chinei, dar ar lăsa din nou Statele Unite supraextinse și ar risca să atragă țara într-un conflict departe de propriile țărmuri. În orice caz, prezența militară actuală a SUA în Asia este mai mult decât suficientă pentru a asigura interesele SUA.
Pivotul spre casă
Statele Unite ar trebui, în schimb, să se pivoteze spre casă. Trump ar trebui să profite de resursele și de lățimea de bandă strategică eliberate de un rol militar american mai mic în Europa și să reorienteze energia SUA în emisfera vestică. Securitatea frontierelor și a porturilor și apărarea aeriană și antirachetă a țării sunt domenii în care puterea militară va fi esențială. Însă chiar și după investițiile în aceste domenii, reducerea angajamentelor militare americane în Europa va permite Statelor Unite să devină mai eficiente, creând spațiu bugetar pentru prioritățile interne, inclusiv infrastructura, educația și plata datoriei naționale.
Washingtonul ar putea include Groenlanda, care face parte din America de Nord, în noua sa politică emisferică, găsind domenii de cooperare reciproc avantajoase, de la extragerea mineralelor critice până la înființarea de noi locații de operare militară pentru a consolida securitatea în Atlanticul de Nord.
Atunci când această reechilibrare va fi realizată, va fi o realizare durabilă care va poziționa Statele Unite pentru provocările și oportunitățile următorilor 75 de ani.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
