Khalid Al-Hail: Qatar și coloana a cincea de bază a Occidentului
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
28.05.2026
Înainte de a ajunge la amenințarea pe care Qatar o reprezintă pentru Occident, cred că este util să înțelegem cum cultura occidentală a deschis ușa dușmanilor săi, subliniază Khalid Al-Hail, pentru The European Conservative.
Khalid Al-Hail este un dizident provenit din establishmentul conducător al Qatarului, președintele Partidului Național Democrat din Qatar și cel mai cunoscut purtător de cuvânt al opoziției din țară. Stabilit acum în exil în Regatul Unit, el este un om de afaceri internațional de succes și principalul susținător al reformelor democratice în Qatar, cunoscut pentru dezvăluirile sale privind operațiunile de influență susținute de stat și manipularea mediatică desfășurată de regim în străinătate.
Lionel Shriver, autorul cărții „Trebuie să vorbim despre Kevin”, a scris „O viață mai bună”, romanul controversat al anului, despre cum occidentalii nu reușesc să apere un privilegiu pe care simt că nu l-au câștigat. New York Times și alții sunt înfuriați și fac tot posibilul să respingă „O viață mai bună” ca pe o tiradă rea, rasistă și bigotă despre imigrație. Nu este așa.
„O viață mai bună” se concentrează pe Gloria Bonaventura, o femeie bogată divorțată din Brooklyn, care își etalează virtuțile sociale participând la proteste stradale în serie în apărarea drepturilor omului, pe care le consideră obligația societăților bogate să le susțină. Gloria ia partea palestinienilor din Orientul Mijlociu și se răzvrătește cu furie împotriva unor figuri nebuloase ale opresiunii (ICE, Trump, patriarhatul, Israel etc.). Compasiunea ei nu se extinde însă la propria familie, pe care o respectă standardele durei etici a muncii protestante care a construit societățile bogate.
În loc să echilibreze conturile pentru ceea ce percepe ca fiind propriul privilegiu grosolan, Gloria primește un „refugiat” hondurian în casa ei, iar problemele care apar din acest simplu act de caritate (dacă această „caritate” este cu adevărat ceea ce este) sunt, în funcție de cititor, fie total previzibile, fie o distorsiune hidoasă a naturii umane pe care recenziile de stânga ale romanului încearcă să o respingă drept „satiră”. Nu este satiră. Rezultatele comportamentului Gloriei sunt scrise pe scară largă în politica occidentală, mediul academic, mass-media și chiar în capacitatea de a răspunde la amenințări militare grave.
Pentru a dovedi acest lucru, spune al Halil, se poate arăta ce se întâmplă când dinamica bogăției este inversată. Fondul suveran de investiții din Qatar investește sute de miliarde de dolari în cultură, sport și mediul academic din Europa și Occident, în timp ce, acasă, îi închid pe criticii regimului lor radical wahhabi, interzic exprimarea oricărei religii, alta decât propria lor versiune radicală a islamului, găzduiesc Frăția Musulmană și alte organizații teroriste și închid oameni pentru homosexualitate. Scopul Qatarului în cumpărarea mass-media și a influenței occidentale este de a crea o perdea de fum pentru regimurile care creează chiar problemele care îi determină pe milioane de refugiați să caute caritatea statelor occidentale generoase și a oamenilor care votează pentru guverne liberale, socialiste.
Este reconfortant să vezi niște proteste civile începând împotriva acestei corupții. O recentă campanie de panouri publicitare a făcut de rușine elitele de la Bruxelles pentru că au luat mită de la o națiune care se opune practic tuturor valorilor democratice occidentale și a denunțat rețeaua Al Jazeera, deținută de qatare, pentru colaborarea sa cu teroriștii.
Comportamentul Qatarului nu a fost luat în considerare până când coerciția scandaloasă a politicii și a discursurilor a ajuns la cele mai înalte niveluri ale guvernului occidental – ceea ce s-a întâmplat și acum – și sper că publicul va începe să realizeze că scandalurile de corupție politică care implică bani contra tăcerii în ceea ce privește situația drepturilor omului din Qatar sunt doar vârful unui aisberg foarte mare.
Această dictatură wahhabită, ai cărei bani izvorăsc din Golful Persic sub formă de gaze naturale, folosește oameni precum Gloria Bonaventura ca bază a celei de-a cincea coloane a lor în lumea democratică, subliniază Khalid Al-Hail.
În nici un moment Occidentul, în ansamblu, nu beneficiază de afaceri cu Qatar, chiar dacă intelectualii și figurile politice dubioase primesc un anumit comision. Qatar destabilizează bogăția instituțională a Occidentului și agravează războaiele și situațiile de refugiați, care stârnesc compasiunea telescopică a liberalilor – și câștigă mai mult de pe urma bunăvoinței Occidentului decât orice țară latino-americană care primește bugete federale de dezvoltare.
Se pare că America este mult mai în urmă decât Europa în ceea ce privește autoconservarea – iar atitudinea furioasă față de cartea lui Shriver arată de ce: pe măsură ce campaniile civice încep să abordeze problema la Bruxelles, protejarea marii moșteniri a Occidentului împotriva infiltrării este văzută ca fiind tabu și elitistă.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
