Parisul și Berlinul nu numai că s-au certat, dar i-au determinat și pe alții să le urmeze exemplul
Georgiana Arsene, director New York Magazin România
15.06.2026
Refuzul de facto al Franței, Germaniei și Spaniei de a continua dezvoltarea comună a unui avion de vânătoare de nouă generație a scos la iveală o problemă mai amplă, scrie Federico Santopinto — expert al Institutului pentru Relații Internaționale și Strategice (IRIS), într-un articol din Le Monde. Cele mai mari țări ale Europei nu au încredere unele în altele, iar împreună nu au încredere în Bruxelles.
Suspendarea programului SCAF a scos la iveală contradicțiile strategice și economice dintre țările Europei, precum și incapacitatea acestora de a utiliza resursele UE pentru a depăși criza.
Renunțarea parțială la programul de creare a „avionului de vânătoare al viitorului” (Système de combat aérien du futur, SCAF) a fost anunțată cu doar câteva zile în urmă, iar în jurul acestei decizii au izbucnit deja dispute aprinse. Acest lucru nu este surprinzător: o asemenea decizie creează o problemă serioasă pentru apărarea europeană. Ce vor face acum Franța, Germania și Spania, care participau împreună la proiect? Cum vor reacționa celelalte capitale europene? Încercările Parisului și Berlinului de a dezvolta singure un program atât de complex par, cel puțin deocamdată, puțin realiste.
Franța nu este singura țară care se confruntă cu restricții bugetare serioase. Da, situația financiară a Germaniei este mai bună, însă posibilitățile sale nu trebuie supraestimate. În următorii patru-cinci ani, Berlinul va dispune probabil de mai multe resurse pentru finanțarea propriilor programe de apărare decât ceilalți parteneri europeni. Cu toate acestea, pe termen lung, nici aceste resurse s-ar putea să nu fie suficiente pentru un proiect atât de costisitor.
Apare întrebarea: cu ce state terțe ar putea marile puteri europene să încheie alianțe pentru dezvoltarea unui avion de luptă modern? În Franța, în ultimele luni, este discutată în mod regulat posibilitatea unui parteneriat cu India. Germania, la rândul său, ar putea încerca să atragă Suedia și Spania, din poziția unui lider dominant, ceea ce este greu de conciliat cu însăși ideea integrării europene. În plus, Berlinul ar putea lua în considerare și Turcia, care își dezvoltă propriul avion de vânătoare de generația a șasea. Între timp, programul concurent GCAP Tempest (la care participă Italia, Regatul Unit și Japonia) continuă deocamdată, deși și viitorul său rămâne incert.
Să presupunem că scenariile de parteneriat (Franța–India și Germania–alte țări europene și Turcia) se vor materializa. Deocamdată, aceasta este doar o ipoteză. Să presupunem, de asemenea, că programul GCAP Tempest continuă. Acest lucru ar însemna că cele trei mari țări ale UE — Franța, Germania și Italia — nefiind în măsură să ajungă la un acord între ele, vor dezvolta în cele din urmă trei avioane de vânătoare diferite, cu participarea a doi sau chiar trei parteneri din afara Europei (dacă Turcia se va alătura proiectului german).
Desigur, o astfel de evoluție a evenimentelor ar fi însoțită de un transfer pe scară largă de tehnologii către state terțe, care, pe termen lung, ar putea deveni concurenți direcți ai Europei în industria de apărare.
Aspecte controversate
În plus, rămâne problema extrem de delicată a Spaniei. În actuala situație politică, este greu de imaginat că guvernul socialist al lui Pedro Sánchez ar achiziționa avioane americane F-35 — relațiile dintre SUA și Spania s-au deteriorat considerabil. Însă, dacă vor reveni conservatorii la putere la Madrid, această opțiune va redeveni, cel mai probabil, actuală, complicând și mai mult situația.
În fața unei asemenea evoluții, visul european privind consolidarea industriei de apărare, eliminarea dublărilor inutile și consolidarea autonomiei strategice a continentului se va afla sub o amenințare serioasă.
Poate interveni UE și ajuta statele membre să descurce această situație? Deocamdată, acest lucru pare puțin probabil. Totuși, Uniunea Europeană dispune de două atuuri importante. În primul rând, poate mobiliza fonduri uriașe, inclusiv prin împrumuturi comune. În al doilea rând, dispune de o procedură bine stabilită de luare a deciziilor: dreptul de inițiativă al Comisiei Europene și votul statelor membre cu majoritate calificată.
De ce continuă Germania să rămână în urmă?
Statele membre se confruntă cu probleme bugetare serioase. Însă principalul aspect este că acestea și-au demonstrat în repetate rânduri incapacitatea de a ajunge la un acord privind programele majore de apărare necesare pentru autonomia strategică a Europei. Principalele puncte de divergență sunt cunoscute: guvernanța, repartizarea capacităților de producție și controlul asupra tehnologiilor de importanță critică. În aceste chestiuni, compromisurile interguvernamentale se dovedesc fie extrem de fragile, fie complet imposibile.
Cu toate acestea, ideea că Bruxellesul ar putea participa la dezvoltarea unui program atât de amplu, costisitor și de lungă durată precum SCAF rămâne o iluzie. Ea provoacă doar reacții sceptice. Și există motive întemeiate pentru aceasta. Principalele atuuri ale Uniunii Europene sunt tocmai elementele pe care marile state membre le privesc cu cea mai mare suspiciune. Capacitățile bugetare ale UE și orientarea sa către integrare sunt percepute de acestea nu ca o soluție, ci ca o amenințare la adresa iluziei suveranității lor naționale.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
