Cristina Danilov: Mesajul nedescifrat al fricii
Cristina Danilov, psiholog și scriitor de renume internațional
22.06.2026
” Eu și soțul meu iubim mult copiii, suntem de cinci ani împreună, am visat mereu să avem o familie mare, cu trei-patru copii. De la o vreme, însă, mi-e frică să mă gândesc la asta, dacă aș aduce pe lume un copil nu va avea nici un viitor. Tot ce se petrece acum în lume e înspăimântător: înarmare, inundații, războaie, pandemii, revoluția tehnologiei, e suficient ca să te uiți la televizor să vezi lumea în care trăim, nu mi-aș ierta-o niciodată că am putut să dau naștere unui suflet care va fi chinuit toată viața. Mi-e frică, asta e sentimentul meu, frica nu mă lasă să am copii sau poate lumea asta plină de pericole în care trăim…”
Principalul lucru pe care se bazează toate temerile noastre este lipsa de înțelegere a informațiilor care ni se transmit prin sfera emoțional-senzorială, informații la care nu știm cum să reacționăm de cele mai multe ori. Când nu înțelegem sensul fricii pe care o trăim, nu știm ce să facem cu frica sau cum să răspundem la ea, prin urmare, până nu reacționăm corect la provocările ei, ne va deranja la nivelul sentimentelor. Cum am putea reacționa corect? ne-am putea întreba. În primul rând, să ne concentrăm atenția asupra acesteia, adică să ne concentrăm toate resursele mentale asupra informației care ne produce teama, iar în al doilea rând, să obținem cunoștințele necesare despre teama care ne cuprinde. Concentrarea asupra fricii ne permite să fim conștienți de informațiile pe care ea le transmite, fără a le permite acestor informații să intre în subconștientul nostru de unde ar trebui apoi extrase pentru a fi procesate. Dacă ajung în subconștient într-o formă neprocesată, atunci ne vor chinui mai târziu, provocând sentimente negative. Cunoașterea informațiilor ne oferă posibilitatea de a analiza ce ne spune frica noastră, astfel încât să înțelegem asupra căror lucruri ne avertizează și ce ar trebui să facem în legătură cu toate acestea.
Să ne rezumăm la două exemple. În copilărie s-ar putea să îți fi fost teamă că în timp ce aștepți să te ia somnul, o babă cloanță va ieși de sub pat și te va speria îngrozitor. Este o poveste clasică de groază pentru copii, pe care suntem convinși că mulți au trăit-o. Atunci s-ar putea să- ți fi fost teamă de asta pentru că nu știai că babele nu apar așa din senin sub patul din dormitor exact atunci când ațipeai tu. Alții erau speriați de lupul cel rău care mănâncă pe acei micuți neascultători, fiecare, deci, cu povestea lui.Aceste amenințări, am constatat crescând, sunt nerealiste. Lupii stau prin păduri, nu prin apartamente, iar babele dorm fiecare în dormitoarele lor, nicidecum sub patul nostru. Dar trebuie să știi despre irealitatea acestor informații pentru a le percepe altfel. Cu timpul, datorită cunoașterii, nu ne-a mai fost frică de astfel de lucruri. Povestea de groază a rămas în amintire, dar știm că nu este reală. Și dacă se întâmplă să ai un disconfort, încă, cu gândul că noaptea vine vreo babă și te trage de nas, atunci nu vei percepe astfel de informații ca fiind amenințătoare, le vei ignora și îți vei afunda capul liniștit în pernă răsuflând ușurat, nu vine nimeni, e penibil,vei spune. Sau, dacă ne sperie ceva mai real, să zicem faptul că livingul ar putea lua foc de la lumânarea căzută din sfeșnic lăsat nesupravegheat, atunci luând măsurile de siguranță necesare, vă veți proteja de această amenințare și, prin urmare, nu vă veți teme de ea. Cunoașterea va oferi posibilitatea de a rezolva întrebarea pe care ți-o pune frica. Asta înseamnă că nu îți vei face griji pentru multe din lucrurile care inițial par înspăimântătoare dar sub atenta analiză pot fi eliminate din lista grozăviilor care îți pot periclita viața.
Dacă ți-e frică de ceva în acest moment și nu poți face față fricilor tale, chiar dacă ai încercat o analiză cât mai logică a faptelor care te conduc spre această stare, înseamnă că există, așa cum spuneam, ceva care s-a strecurat în subconștientul tău, care ți-a fentat atenția, iar acest ceva este asociat cu o amenințare. Amenințarea e periculoasă în special pentru faptul că nu te lasă să te dezvolți, să evoluezi. Orice ai face, te simți de parcă ar trebui să fugi ca să scapi, deși nu e nimic în preajma ta care să îți confere nesiguranța. Simți un pericol, dar nu înțelegi exact care este acesta și, prin urmare, nu poți reacționa corect la el, pentru că informațiile despre el se află doar în subconștientul tău, acolo unde le-ai lăsat tu, prin necunoaștere, să se cuibărească. Resursele creierului tău nu sunt concentrate asupra lor, a informațiilor, și îți afectează starea la nivelul sentimentelor, la nivelul gândurilor care curg în mintea ta. În termeni generali, poți să-ți formulezi temerile, „ mă tem că o să mă lase bărbatul pentru alta la bătrânețe și am să mor singură, suferindă, pe un pat de spital”, ” mă tem că nu voi fi niciodată o mamă bună” , dar nu înțelegi logica acestor gânduri, bărbatul te iubește, tu nu ești bolnavă, ești sănătoasă tun, ca să fii o mamă bună trebuie să fii mai întâi mamă , să ai copii iar tu ai deja 50 de ani și nu ai copii, nu poți spune când, în ce împrejurări, în legătură cu ce amenințare ai dezvoltat cutare sau cutare frică, de ce consecințe încearcă să te protejeze, ce presupune asta. Toate acestea sunt necunoscute, există doar o imagine a fricii, dar nu întreaga ei structură, sub forma unei înțelegeri clare și distincte a amenințării care există. Și dacă știi de ce anume ți-e frică și poți chiar să spui de ce ți-e frică de asta, dar nu știi ce să faci, cum să reacționezi la amenințare, cum să te protejezi de pericol, atunci înseamnă că nu ai cunoștințele necesare care să poată neutraliza această amenințare. Ei bine, de exemplu, ți-e frică de o boală anume care crezi că te-ar putea ucide. Să spunem că frica este justificată, oricine se poate îmbolnăvi grav la un moment dat. Până când știi cum să te protejezi, ce trebuie să faci pentru asta, ce măsuri să iei din timp, această frică te va chinui. Lampa de avertizare se va aprinde, îndemnându-te să iei măsurile necesare. Se dovedește că ești conștient de această frică, cel puțin în măsura necesară pentru a-i evalua adecvarea, dar nu știi ce să faci cu ea. Dacă vom analiza ce presupune această frică puteți să aplicați luând măsurile necesare pentru a elimina sursa pericolului: facem analize mai des, mâncăm sănătos, renunțăm la fumat și la alcool, facem mișcare, ducem o viață liniștită, fără stres. Când lucrăm cu clienții pe problemele lor de frică, evaluăm împreună gravitatea amenințării pe care o indică sentimentul lor de frică. Și se dovedește adesea că oamenii supraestimează unele dintre pericolele cu care cred că se pot confrunta. Ca și în cazul pe care l-am ales azi spre analiză. Cei doi soți nu fac copii din cauza revoluției tehnologiei, a războaielor, inundațiilor etc. Lucruri care în evoluția omenirii s-au întâmplat necontenit și nu a stopat omenirea de la procreere. Logica impecabilă, clară, bine organizată înlătură toate aceste temeri ca prin magie, chiar dacă sunt percepute în mare măsură de o persoană la nivel de emoții și, prin urmare, nu sunt pe deplin realizate. Frica, ca sentiment, este pur și simplu un mesaj nedescifrat. Ceea ce o poate descifra e doar raționamentul logic.
Din punct de vedere filozofic, frica nu are prea mult sens, nici măcar frica de moarte, ca frica cea mai, să-i spunem, evident, pertinentă. De ce este posibilă această frică de moarte? Ne e frică de necunoscutul care se află în spatele ei, dar, în același timp, știm cu toții că moartea este inevitabilă. Vom muri cu toții, firește, nimeni nu e veșnic și nici nu ne-am dori, dacă ne gândim mai bine, să bântuim pe această planetă, în nemurirea noastră.Deci, ce rost are să pomenești mereu moartea în loc să te bucuri de ceea ce ai acum, în prezent? Vorbind permanent despre teama de moarte celor din jur nu faceți decât să vă compătimiți sau să cereți compătimirea altora, ceea ce presupune că aveți o altă problemă sensibilă la nivel sufletesc, nu teama de moarte. Am o vecină, o doamnă văduvă și fără copii, care de vreo 7 ani de când a ieșit la pensie, de câte ori o întâlnesc pe la piață, îmi vorbește doar de moartea ei. Și nu doar mie. ”Mai am un pic și mor…sunt pe moarte…mă dor oasele, e clar, mă curăț repede…am zilele numărate…în fiecare noapte mă gândesc cum va fi când am să mor…și asta mă sperie cumplit, nu, nu pot să dorm.” De fiecare dată, aceleași cuvinte, monologul, presărat cu îngeri negri, înfricoșători, care îi bântuie camera, e sinistru și obositor. ”Arătați foarte bine, vă văd sănătoasă, zveltă, cochetă, ar trebui să vă bucurați că la vârsta pe care o aveți arătați așa de bine! Ar trebui să ieșiți mai des, să vă faceți prieteni, sunt cluburi pentru pensionari în Iași unde ați putea să mai schimbați o vorbă cu cineva” Dar nu poate fi convinsă că lucrurile stau altfel decât așa cum le vede ea. Ultima dată când am întâlnit-o, era la Carrefour : ”Mi-am luat un vin, ieri am avut un vis prevestitor…gata, nu mai am mult…mi-e frică, mi-e frică de moarte. Vinul ăsta mă ajută, măcar nu o să știu când mor. ” ”Ce e moartea pentru dumneavoastră? am întrebat-o din curiozitate. ” Femeia a stat pe gânduri. ” Nu știu, ceva așa mare, un înger negru de care o să mă sperii teribil.” ”Credeți în viața de apoi? ” mi-am continuat interviul. ”Cum să nu? Sunt credincioasă, normal că da! ” a răspuns luminându-se. ”Toți ne ducem la Dumnezeu care ne așteaptă, și soțul meu mă așteaptă și mama, tata…” . ”Adică, dacă e să ne gândim mai bine, am continuat eu, asta presupune că moartea e o întâlnire de familie, cu cei care au plecat deja” . Vecina a zâmbit. ” …Și ca orice întâlnire cu cei dragi , mă gândesc că nu poate fi atât de înfricoșătoare…Poate la întâlnire vine chiar soțul, cu o floare, nu neapărat îngerul negru” am conchis eu. Dacă săpați adânc în temerile voastre în acest fel, puteți reduce semnificativ influența acestor gânduri, nu pentru că vor înceta să mai fie relevante și nu pentru că o persoană va găsi o soluție care să îi permită să prevină unele consecințe negative pentru ea, ci pentru că va trăi mental toate scenariile care îl înspăimântă, mintea lui se va obișnui cu aceste ipostaze înfricoșătoare și își va adapta psihicul la ele.
.Unii oameni pot crede în aproape orice și pot lua multe lucruri, cum se spune, de bune, punându-le la inimă. Frica lor se naște exclusiv în propriile lor minți, pornind din aceste lucruri pe care le consideră credibile și nu din informațiile logice primite din lumea exterioară.Frica falsă trebuie combătută printr-o analiză logică a tuturor legăturilor ei constitutive, doar așa pot fi descoperite unele inconsecvențe, contradicții, chiar momente absurde din logica unei persoane, iar ea însăși va înțelege, printr-o analiză atentă, că frica este iluzorie. Ea trebuie să înțeleagă dacă ceea ce își imaginează și se teme se întâmplă cu adevărat în viață sau dacă astfel de lucruri nu se întâmplă și sunt o născocire a imaginației sale.
Pentru a preveni cronicizarea și înrădăcinarea fricilor, trebuie să nu te grăbești să tragi concluzii privitoare la amenințările pe care frica le semnalează. Poți să te gândești dacă amenințarea care te face să te sperii este cu adevărat relevantă și periculoasă pentru tine. Poate că nu e. Poate inundațiile, cutremurele și războaiele de care te temi și din cauza cărora nu te încumeți să faci copii nu te vor atinge niciodată. ”Dacă vor fi cataclisme…” ar putea spune cineva, iar noi am putea continua ” Și dacă ar fi , ce s-ar întâmpla?” Prin urmare, la îndemână ar fi să construiești, de pildă, pornind de la temerea ta, un scenariu negativ pentru viitorul tău, cum ar fi dacă această amenințare devine realitate. Vom constata un lucru: multe dintre temeri le creăm noi înșine, văzând ceva rău în ceva care nu există sau considerându-ne incapabili să facem față consecințelor scenariilor care ne sperie și care se pot întâmpla în viața noastră.
Trebuie să știm, de asemenea, că, de multe ori, frica se învață, devenind un reflex condiționat. În acest sens, amintim aici de teoria lui Albert Bandura și colegului său Theodore Rosenthal. Aceștia au propus un experiment în care subiectul trebuia să observe doar reacțiile emoționale ale altei persoane. Această altă persoană era, de fapt, asistentul experimentatorului, el fiind un actor care a jucat un anumit rol.Rolul său a fost următorul: când a sunat o sirenă în laborator, a simulat că este electrocutat. După mai multe astfel de repetiții cu sirena și suferința falsă a asistentului, subiectul nostru a experimentat atacuri de frică. Acest experiment a dovedit că putem învăța să ne fie frică nu numai prin propria noastră experiență, ci și prin simpla observare a altora.Amintiți-vă de filmele despre dezastre sau știrile care prezintă asemenea nenorociri – un avion care se prăbușește, o mașină care e zdrobită de un tir, cutremure devastatoare cu victime sub dărâmături, atacuri teroriste în care oamenii își pierd viața, nu toți am trăit de fapt așa ceva în viața noastră și, totuși, ne putem teme de ceea ce nu ni s-a întâmplat. Prin observație, învățăm mereu o lecție care ne poate reduce serios calitatea vieții. Sau ne pot opri din proiectele noastre de viață, așa cum se întâmplă în cazul celor doi soți. De aceea e important să analizăm ceea ce primim, să fim conștienți cât de mult ne pot afecta unele surse, și , mai ales, să înțelegem că stagnând în frică uităm , de fapt, să mai trăim.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
