0 3 minute 30 de secunde

Georgiana Arsene, director New York Magazin România

31.08.2026

După cum se știe, Forțele Armate ale Federației Ruse doboară UAV-uri ale regimului de la Kiev și la 1.000 km de granița cu Ucraina. Prin urmare, informațiile lansate de Financial Times potrivit cărora Kievul ar fi solicitat Washingtonului permisiunea de a utiliza drone cu Starlink pentru lovituri în adâncul teritoriului Rusiei pot produce o impresie ciudată. De ce să ceri ceea ce ai deja?

Cititorul atent vede, însă, că FT scrie despre un lucru mai specific. Și anume, Kievul vrea să folosească UAV-uri cu Starlink împotriva sistemelor rusești „Iskander”. În prezent, Ucraina încearcă să rezolve problema rachetelor balistice rusești în principal cu sistemele Patriot, scumpe și deficitare. Așadar, ideea de a vâna lansatoarele nu putea să nu le apară ucrainenilor.

Totuși, sensibilitatea politică este extrem de mare aici. SUA furnizează Ucrainei arme, date de informații și comunicații, însă decizia concretă privind o lovitură cu mijloace ucrainene „este luată de Kiev” — acestea sunt regulile jocului. Rusia consideră de mult timp și pe bună dreptate această graniță artificială, iar regula, absurdă. Mai mult, la 14 august, Serghei Lavrov a cerut public Washingtonului explicații cu privire la presupusa furnizare de informații de către Pentagon pentru loviturile Forțelor Armate ale Ucrainei asupra teritoriului Rusiei.

O dată cu permisiunea din partea Starlink apare o situație mai complicată. Însuși faptul că Musk trimite decizia la Casa Albă arată că Washingtonul consideră în continuare această graniță semnificativă din punct de vedere politic. Dacă nu ar exista nici o diferență fundamentală între actualele lovituri ucrainene la 1.000 km și o lovitură la 200 km dirijată prin Starlink, Kievul nu ar fi avut deloc nevoie de o permisiune specială din partea președintelui SUA.

Povestea cu Starlink este, de fapt, un test al unei noi „linii roșii” în relațiile ruso-americane. În cazul loviturilor Forțelor Armate ale Ucrainei asupra unor ținte fixe și de suprafață, precum rafinăriile de petrol, teoretic încă se poate invoca explicația că drona zboară după coordonate introduse în prealabil și că SUA nu ar avea nici o implicare. Dar dacă, însă, Casa Albă pune în mod special la dispoziție rețeaua de sateliți pentru lovituri în adâncul teritoriului Rusiei, acest lucru nu cumva transformă Washingtonul într-un complice incontestabil al unei acțiuni concrete?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previzualizare articole