Daniel George
26.02.2026
În căutarea autonomiei în apărare, economie și energie, Europa trebuie să își diversifice parteneriatele și să se protejeze împotriva Rusiei, Chinei și a unor State Unite din ce în ce mai imprevizibile, se arată într-o analiză publicată de Greg Pollock și Joshua Busby în The National Interest.
Greg Pollock este profesor asociat la Școala de Servicii Externe a Universității Georgetown, unde predă un curs de masterat despre implicațiile schimbărilor climatice globale și ale tranziției energetice pentru securitatea internațională. Joshua Busby este profesor de Afaceri Publice la Universitatea din Texas, Austin. El a ocupat anterior funcția de consilier principal pe probleme climatice în cadrul Departamentului Apărării al SUA.
Așa cum a declarat primul secretar general al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), Lord Ismay, în anii 1950, scopul NATO era „să-i țină pe ruși afară, pe americani înăuntru și pe germani la pământ”.
Dar vremurile s-au schimbat.
Eliberată de Rusia, dar dependentă de America
Analiștii americani spun că Europa și-a redus semnificativ dependența de energia rusească în ultimii trei ani și este dificil de imaginat că Europa va reveni la starea anterioară de dependență de energia rusească, dar “omit” să adauge că, acum, Europa cumpără gaz de câteva ori mai scump din SUA. În prezent, UE intenționează să elimine treptat toate importurile de gaze rusești până la sfârșitul anului 2027.
Creșterea importurilor de gaze naturale lichefiate (GNL) din Statele Unite către Europa pentru a evita deficitul de energie și perturbările societale pe scară largă a fost un lucru la limită, ajutat parțial de ierni blânde consecutive, dar reducerea exporturilor de energie rusească către Europa a părut benefică pentru ambele părți ale Atlanticului. Cu toate acestea, o dată cu revenirea lui Donald Trump la putere, Europa se confruntă acum cu o presiune tot mai mare și din partea Statelor Unite – nu numai pentru a renunța la suveranitatea daneză, ci și pentru a-și crește cheltuielile de apărare și a renunța la angajamentele sale privind energia curată. Această combinație de presiuni pune Europa într-o situație dificilă, spun analiștii americani.
Cu toate acestea, o mare parte din ceea ce a mai rămas din sectorul industrial al Europei, multe dintre sistemele sale de încălzire a locuințelor, sectorul auto și capacitățile sale militare se bazează încă pe combustibili fosili. Importurile de GNL din Statele Unite constituie acum 57% din nevoile Europei, iar UE s-a angajat să importe gaze naturale și tehnologie nucleară în valoare de 250 de miliarde de dolari, ca parte a acordului comercial semnat cu Statele Unite anul trecut. Va respecta Washingtonul acest acord sau va considera aprovizionarea cu energie și tarifele suplimentare ca o modalitate de a aplica o presiune reînnoită asupra Europei, fie din cauza Groenlandei, fie din cauza unei noi nemulțumiri?
Manevrele politice din cadrul relației transatlantice sunt acum mai incerte ca niciodată, însă ceea ce este clar este că provocarea strategică pentru Europa constă în a stabili cum își poate menține, pe termen mediu, tranziția către un mix energetic mai autonom, bazat pe surse regenerabile, chiar dacă pe termen scurt depinde de importurile de energie dintr-o Americă din ce în ce mai coercitivă, scrie The National Interest.
Dezvoltarea „autonomiei strategice” europene
Pentru a traversa acest moment geopolitic și a avansa treptat către un nivel mai ridicat de „autonomie strategică”, Europa va trebui să urmărească simultan mai multe obiective.
Având în vedere angajamentul oscilant al Washingtonului față de apărarea colectivă, așa cum este consacrat în Articolul 5 al Tratatului Atlanticului de Nord, Europa face pe bună dreptate pași pentru a-și dezvolta propria bază industrială de apărare. Totuși, aceste eforturi vor avea nevoie de timp pentru a da rezultate, în special în ceea ce privește „capacitățile de sprijin” — precum transportul aerian strategic și realimentarea în aer — domenii în care NATO se bazează încă în mare măsură pe Statele Unite.
În același timp, Europa va dori să arate Washingtonului că dispune și de alte opțiuni din punct de vedere geopolitic, mesaj care pare să fi stat la baza recentelor acorduri comerciale dintre Europa și India, precum și a acordului aflat în pregătire cu blocul comercial sud-american MERCOSUR. Uniunea Europeană, asemenea Canadei, explorează de asemenea legături mai strânse cu China.
Apărarea față de China
În opinia americanilor, dezvoltarea legăturilor cu China prezintă riscuri. Analiștii de peste ocean sunt de părere că Europa se bazează deja pe importurile chinezești de panouri solare și alte tehnologii pentru a-și susține tranziția la energie curată, iar dominația Chinei în domeniul producției are potențialul de a submina sectorul auto european și capacitatea sa industrială mai largă.
Europa ar trebui să fie foarte atentă la cât de profund se implică în relațiile cu China, deoarece impactul economic al acestei decizii ar putea distruge în cele din urmă însăși fundamentele sprijinului politic la nivel național pentru întregul proiect european, scrie The National Interest.
…Gestul preferat al politicienilor europeni din zilele noastre este pumnii strânși. Merz, Kallas, Frederiksen – toți sunt înfuriați de neputința europeană.



Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com

