Maximillian Marco Katz, despre manipularea antisemitismului în scop politic în România
Georgiana Arsene, director New York Magazin România
16.07.2024
Directorul Centrului pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului din România, Maximillian Marco Katz, a vorbit, în cea de-a treia parte a interviului acordat publicației New York Magazin România, despre felul în care antisemitismul este folosit în scop politic în România.
Georgiana Arsene: Într-un interviu recent, acordat DCNews, ați făcut o afirmație surprinsătoare: ”antismitismul este un fenomen care nu are nevoie de evrei”. Ne puteți explica?
Maximillian Marco Katz: Am început să explic acest lucru prin faptul că, în România, mai sunt 2000 de evrei. Noi trebuie să înțelegem că, între cele două războaie mondiale, în România au fost aproape 800000 de evrei. Când vorbesc de România, vorbesc și de Transilvania, După război, au rămas în viață la 400000, adică jumătate dintre acești evrei. O parte au fost trimiși de către autoritățile maghiare în 1944 spre lagărele de exterminare iar o parte au fost trimiși de către regimul Ion Antonescu către Transnistria. Cert este că, la sfârșitul celui de-al doilea război, au rămas mai puțin de 400000, iar majoritatea dintre ei, în anii 50, 60, au părăsit România, majoritatea ajungând în Israel. Așadar, astăzi, România nu are o comunitate de evrei consistentă. Sunt câteva zeci aici, câteva zeci acolo, în București sunt majoritatea celor 2000, 2100 de evrei care sunt în România. Mulți lideri ai Federației Comunităților Evreiești din România susțin că numărul este atât de mic pentru că evreii nu se declară a fi evrei, ceea ce arată faptul că acești oameni, dacă sunt evrei, nu vor să fie identificați ca evrei, din teamă sau din alte motive, care dă un nou aspect antisemitismului existent.
Așadar, eu vin și spun că, în România, unde nu mai există evrei, antisemitismul este prezent. Nu se manifestă violent pe străzile orașelor, pentru că nu sunt evrei care pot fi identificați ca și evrei, dar el este prezent. Din această cauză am spus că antisemitismul nu are nevoie de evrei. Are nevoie de idei preconcepute, are nevoie de povești și legende, are nevoie de literatură antisemită care se produce și care rămâne netaxată de către autoritățile din România.
Georgiana Arsene: Și de multă ignoranță din partea publicului…
Maximillian Marco Katz: Ignoranța, lipsa de cunoștințe și de informații. Trebuie să spun că România a făcut un pas foarte puternic înainte prin implementarea unui program de educație care a fost introdus anul trecut, 2023, la nivelul școlilor, liceelor din România și este o programă obligatorie, dar care se predă într-un mod care, după părerea mea, va avea un efect limitat. Dacă va avea rezultate, le vom vedea peste 20, 30, 40 de ani. Ce facem cu antisemitismul până atunci, în special într-o lume, într-o societate care este într-o schimbare extrem de dinamică și pe care nu știu încă să o cataloghez ca fiind pozitivă sau negativă. Cert este că aceste schimbări ne iau în alte direcții și ne scot din matca în care noi am trăit, cel puțin generația mea și generația dvs., în care noi am trăit destul de bine și ne duc spre timpuri tulburi unde mi-e teamă că antisemitismul, chiar dacă există o legislație, muzee, chiar dacă există o voință politică la anumite nivele și asta din cauza manipulării lui într-un fel sau altul, mi-e teamă că antisemitismul va fi dat la o parte pentru că probleme mult mai grave vor afecta omenirea în anii care se desfășoară în fața noastră.
Georgiana Arsene: Știu că dumneavoastră ați semnalat faptul că antisemitismul nu doar că este manipulat în scopuri politice, dar este și întreținut. Cine are interes să încurajeze limbajul de ură și discriminarea și în ce scop?
Maximillian Marco Katz: Cei care-l manipulează au interesul să-l mențină la un foc mic din când în când să mai dea flacăra, să o extindă, în special în perioade electorale, așa cum vedem, când evreii încep să fie vinovați de orice lucru negativ care se întâmplă, un lucru care nu este diferit de ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 1000 de ani sau în Evul Mediu, așadar cei care-l manipulează au interesul să-l mențină. Văd acest lucru în ultima perioadă în clipurile Tik Tok ale doamnei Șoșoacă și care le afișează cu foarte multă mândrie și cu foarte multă impertinență și unde dânsa, din când în când, bineînțeles, că trebuie să aducă aminte de evrei, de Palestina și așa mai departe, lucruri de care dânsa se mândrește. Așadar, oameni ca dânsa – și ca alții – mențin acest foc al antisemitismului aprins. Iar eu nu cred că acest foc va fi stins. Singurul lucru care cred că va fi posibil este cel de a limita, pentru că acești oameni ne fac nouă, evreilor români, rău. Am fost acum câțiva ani chemat la poliția din Cluj, atunci când noi am înaintat o sesizare împotriva unei cărți scrise de fostul primar al Clujului, domnul Funar. O carte antisemită. Am fost invitat la o discuție cu un polițist care se ocupa de acest caz. M-am deplasat de la București la Cluj în acea zi și am fost întrebat ce pagubă personală sufăr eu în urma acestei cărți. Ce pierd eu? Am fost dat de la serviciu? Am pierdut bani? Mi s-au luat bani? Ce pierderi am avut eu? I-am spus: ”Stimate domn, e vorba despre antisemitism”. Omul, în modul cel mai naiv, pot spune, și era un polițist foarte… un mare, înalt – eu, care am 1,95 m, el era mai mare și mai înalt decât mine – mi-a pus: ”Domnu Katz, vă spun sincer: nu înțeleg ce este aia antisemitism”. Dintr-o parte, m-a bucurat, pentru că mi-am dat seama că omul cade în categoria celor care nu sunt antisemiți. De cealaltă parte, m-a cutremurat, pentru că am spus: ”Wow. Dacă o astfel de persoană nepregătită se ocupă de un astfel de caz, atunci, vai de mama noastră”. El a recunoscut că se ocupă de violuri, de crime, de furturi, și că i-au dat acest dosar. 45 de minute i-am explicat cât se poate de succint despre istoria evreilor din România și despre antisemitism. Ca, după 45 de minute, să mă întrebe din nou: Dar eu trebuie să scriu aici ce pierderi ați suferit dvs din toată această poveste. Faptul că i-am spus că este un lucru care pe noi ne arde pe piele zi de zi acest antisemitism, că este vorba despre memoria membrilor familiilor noastre, că este vorba despre Holocaust, că este vorba de un pachet de lucruri pe care, noi, evreii, încă le ducem în spate și pe care le transmitem de la o generație la alta, dacă vrei și dacă nu vrem nu a ajutat ca el să înțeleagă. I-am cerut la un moment dat să mă pună în legătură cu procurorul de caz. Acest lucru nu s-a întâmplat, iar acea sesizare a fost respinsă. Acesta este stadiul la care se procedează pe temele de antisemitism în România, în prezent. Oameni nepregătiți, oameni ignoranți pe această temă, pentru că sunt nepregătiți, se ocupă de astfel de cazuri. Dacă astfel de oameni se ocupă de astfel de cazuri, care sunt rezultatele la care trebuie să ne așteptăm noi?
Așa cum știm, un număr de studenți au decis să protesteze susținând cauza palestiniană împotriva statului Israel la Universitatea din București și din Cluj. Dreptul lor, fiecare are dreptul să creadă ceea ce dorește. Au încercat să copieze ceea ce s-a făcut în SUA, în special. Ceea ce m-a șocat este că o cercetătoare a Holocaustului, care lucrează în cadrul Institutului Național de Studiere a Holocaustului din București, organizație guvernamentală, care se află sub controlul Guvernului României, pe pagina ei de Facebook a publicat un mesaj de susținere a acestor studenți și, cel mai grav, a publicat o propoziție unde ea s-a alăturat celor care sunt antisioniști. Sionismul este o mișcare a celor care susțin au susținut dreptul evreilor să se întoarcă și să recreeze statul Israel în regiunea unde poporul evreu s-a născut și s-a dezvoltat în urmă cu mii de ani. Mișcarea sionistă nu a negat dreptul cuiva de a trăi, de a se dezvolta, de a-și constitui o țară unde vor ei. Dar mișcarea sinonistă apără, în prezent, dreptul poporului evreu de a trăi acolo unde a constituit statul Israel și luptă împotriva celor care neagă acest drept și luptă împotriva celor care neagă acest drept și care cer dizolvarea, distrugerea statului Israel prin acea lozincă extrem de răspândită ”Free, free, Palestine” și ”De la râu până la mare”. ”De la râu până la mare” înseamnă statul Israel.
Iar această domnișoară sau doamnă cercetătoare a Holocaustului s-a alăturat unui astfel de trend, lucru care pentru mine este de neconceput și care susține faptul – ceea ce am spus mai vreme – că, cercetarea Holocaustului nu înseamnă combaterea antisemitismului. Acești oameni care nu au nici o tangență cu evreii, care nu au nici o tangență cu Israelul, care nu au nici o tangență cu Holocaustul, dar care au ales să-și facă o carieră din cercetarea Holocaustului și care câștigă o pâine în urma acestei cartiere și cercetări, acești oameni, în concepția lor, nu înțeleg legătura din Holocaust, poporul evreu și statul Israel. Un lucru care, pentru mine, este o dovadă de ignoranță neacceptabilă în special când acești oameni sunt școliți în universități pe aceste teme. Ceea ce pe mine m-a surprins și mai mult este faptul că, atunci când m-am adresat Institutului, institutul nu a reacționat pe această temă. Iar postarea acestei domnișoare continuă să fie pe pagina ei de Facebook. Înainte de a mă adresa Institutului, m-am adresat dânsei, i-am explicat ceea ce vă explic dvs, în scris. Nu a reacționat în nici un fel, nici nu a șters acea postare, așadar am trimis acea postare către Institut și am cerut poziția față de această situație. Nu am primit nici un răspuns, încă. Mai aștept câteva zile și vom merge mai departe. Dar vă dau niște exemple care sunt extrem de grăitoare modul în care oamenii concep să combată antisemitismul, inclusiv cei care activează în această zonă. Cred că este și o problemă a evreilor, pentru că evreii preferă să-i lase pe alții să se ocupe de această temă și nu să fie în linia de front cu acei alții care sunt activi pe această temă și să le spună sentimentele. Aici vorbim de sentimente. Nu vorbim numai de niște lucruri tehnice, ci vorbim de sentimente, vorbim de lucruri pe care acei oameni nu le simt și nu le vor simți chiar dacă se vor ocupa 100 de ani de Holocaust și de antisemitism. (…) Cei care se ocupă în mod tehnic de combaterea antisemitismului și de negarea Holocaustului cred că fac o muncă extraordinară, că au rezultate extraordinare, care sunt însoțite de niște documente și care nu pătrund în adâncul problemei mai mult decât din punctul lor de vedere trebuie. Iar atunci când sunt trași de mânecă, acești oameni cred că sunt deranjați. Și atunci se duc în direcții care le sunt lor mult mai comode.
Mai multe povestiri
Un comentariu la „Maximillian Marco Katz, despre manipularea antisemitismului în scop politic în România”
Lasă un răspuns
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Totusi, doamna a comentat pe pagina ei, exprimand parerea proprie si nu ar trebui cenzurata sau data afara de la servici cum facea politia politică. Exista o îngrijorare legitima pentru soarta unui popor tinut ca intr-o inchisoare si macelarit sau infometat sistematic precum Amalecitii. Exista interese si drepturi legitime pe lumea asta si ale altor natiuni, nu doar ale israelitilor, ar trebui sa inteleaga si guvernul de extrema dreapta de la Tel Aviv, oricat de puternica ar fi in lume influenta sa. Sentimentul uman de solidaritate cu cei in pericol nu ar trebui sa tina cont de etnie, nu?