Sinucidere industrială: Bruxelles vs. fabrici de automobile
Teodor Ionescu
06.10.2025
Principalii producători francezi de motoare (Renault și PSA, acum Stellantis) s-au angajat într-un război fratricid la sfârșitul anilor 2010.Acest război a fost declanșat de președinții celor două companii, Carlos Ghosn și Carlos Tavares. În timp ce Ghosn încuraja motorul complet electric, Tavares a considerat renunțarea la combustibilii fosili o „nebunie”, își începe analiza Phillipe Charlez, pentru Boulevard Voltaire.
Presiunea ecologiștilor și eforturile de subminare ale Parlamentului European au susținut viziunea lui Ghosn în 2022: UE a votat pentru interzicerea vânzării de mașini noi cu motor cu ardere internă până în 2035. Deși, la fel ca alți câțiva producători, Tavares a denunțat această alegere ca fiind „ideologică”, legea a fost adoptată la începutul anului 2023, iar producătorii de motoare au început cu reticență să-și transforme liniile de asamblare. O alegere care avea să se dovedească rapid dezastruoasă. În al treilea trimestru al anului 2024, Volkswagen a înregistrat o scădere de 60% a profitului net, forțând-o să suspende producția la mai multe fabrici germane. Cancerul s-a răspândit mult dincolo de „nava amiral” a industriei germane. La începutul anului 2025, metastazele au ajuns la mărcile italiene ale Stellantis înainte de a se extinde în Franța: producătorul tocmai a anunțat celor 2.000 de angajați de la uzina din Poissy.
În pragul asfixierii, industria auto europeană se sinucide în fața „altarului virtuții climatice”. Vinovatul este un Pact Verde mortal, însoțit de standarde din ce în ce mai stricte care, pe de o parte, slăbesc competitivitatea mașinilor cu motor cu ardere internă și, pe de altă parte, promovează mașini electrice scumpe, inaccesibile oamenilor de rând.
Totuși, unul dintre puținele domenii în care Europa a menținut un avantaj competitiv față de China a rămas motorul cu ardere internă: dacă Formula 1 ar fi prezentă la Jocurile Olimpice, Europa ar câștiga toate medaliile, în timp ce China ar fi doar un simplu participant. Cu toate acestea, anticipând lipsa unei strategii europene, China a luat un avans de cincisprezece ani în sectorul vehiculelor electrice: un avans tehnologic, dar și unul economic datorită costurilor forței de muncă la jumătate din valoarea lor europeană.
Rezultatul este clar: piața europeană a vehiculelor electrice nu decolează, vânzările de motoare cu ardere internă noi stagnează, în timp ce piața motoarelor cu ardere internă second-hand nu a fost niciodată mai bună.
A existat o cale alternativă (cea a lui Tavares) pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în mobilitate: reducerea consumului de combustibil al motoarelor cu ardere internă. Într-adevăr, datorită în special tehnologiei digitale, avem toate pârghiile de care avem nevoie pentru a trece de la o medie de 6 l/100km la 3 l/100km. Dar o astfel de măsură i-a nemulțumit pe preoții religiei carbon-centrice, care preferă simbolismul pragmatismului.
Tranziția de la vehiculele cu ardere la cele electrice se va realiza în doze homeopatice, iar mixul energetic din 2050 va conține în continuare cel puțin 50% combustibili fosili.
Mai este timp pentru a inversa lanțurile auto europene? Porsche tocmai a decis să oprească electrificarea gamei sale și să revină la motoarele cu ardere! Aceeași cauză, aceleași efecte: Stellantis a abandonat promițătorul Fiat 500 electric în favoarea motorului istoric cu ardere. Responsabilitatea ecologiștilor și a Parlamentului European în distrugerea industriei auto este enormă. Vor distruge și Europa în același ritm?, se întreabă autorul citat.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
