Perspectivă de la Paris: Războiul din Iran – tăcerea complice a Europei cu privire la dreptul internațional
Daniel George
14.03.2026
Reticența europeană în a condamna intervenția israeliano-americană în Iran contrazice valorile continentului. Nimeni nu poate crede că scopul lui Benjamin Netanyahu și al lui Donald Trump este de a apăra interesele poporului iranian, scrie Le Monde.
Expresia nu a fost niciodată rostită, ca și cum termenul ar fi dispărut din vocabularul geopoliticii secolului XXI, retrogradat la o relicvă inutilă. Invitat la Washington marți, 3 martie, cancelarul german Friedrich Merz nu a menționat dreptul internațional în niciun moment înaintea gazdei sale, Donald Trump. Războiul pe care președintele SUA îl purtase timp de trei zile împotriva Iranului, mână în mână cu Israelul, călca în picioare regulile construite de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, scrie presa franceză.
Decisă cu ușile închise de miliardarul american și prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu, sub așa-numita logică „preventivă”, Operațiunea Epic Fury a încălcat Carta Națiunilor Unite. Cu toate acestea, în Biroul Oval, Merz a rămas tăcut. „Nu era momentul să le dăm lecții partenerilor și aliaților noștri”, deoarece Berlinul împărtășea „multe dintre obiectivele lor” confruntate cu un regim iranian „care dezvoltă arme nucleare și își oprimă brutal poporul”, a explicat liderul german presei.
În aceeași zi, într-un discurs solemn, Emmanuel Macron a făcut referire la încălcarea dreptului internațional, ceea ce a împiedicat Franța „să aprobe” operațiunea israeliano-americană. Dar președintele francez nu a condamnat intervenția. „Istoria nu-i jelește niciodată pe călăi”, a spus Macron. Regatul Unit a adoptat aceeași poziție: „nici pentru, nici împotriva”. Prim-ministrul spaniol Pedro Sanchez a fost singurul care s-a împotrivit „eșecului dreptului internațional”.
Considerațiile morale au eclipsat dreptul internațional. „Luptăm aici împotriva celor răi. Noi suntem cei buni”, a rezumat Netanyahu, la Fox News.
„Panta alunecoasă periculoasă”
Apărarea binelui împotriva răului ar justifica, se presupune, încălcarea regulilor. Acest lucru nu este fără precedent. Intervențiile occidentale în Kosovo în 1999, Afganistan în 2001 și Irak în 2003 au avut loc, toate, fără aprobarea ONU. Acest pragmatism bazat pe etică a permis majorității liderilor europeni să mențină ambiguitatea cu privire la Operațiunea Epic Fury. După cum a rezumat Merz, în timpul Războiului de 12 Zile din iunie 2025, Israelul și SUA făceau „munca murdară” pentru Occident. Cu alte cuvinte, scopul justifica mijloacele, chiar dacă Europa dezvăluia astfel o dependență de SUA care îl obliga să se abată de la propriile principii.
Această poziție echivalează cu o renunțare pentru Europa. Înseamnă abandonarea chiar a valorilor pe care pretinde că le susține, se lamenta fostul ministru francez de externe, Dominique de Villepin, faimos pentru discursul său de la ONU din 2003, în care exprima dezaprobarea Franței față de invazia americană asupra Irakului. „Avem o convingere: nu poți promova legea ocolind-o”, a proclamat Villepin la acel moment.
Nu este vorba de a apăra regimul sângeros de la Teheran. Însă plasarea imperativelor morale, în mod necesar subiective, mai presus de dreptul internațional – care încadrează lansarea oricărei intervenții cu criterii obiective precum iminența unei amenințări, proporționalitatea în utilizarea forței și protecția civililor – este o „pantă alunecoasă periculoasă”, a argumentat Laure Foucher, cercetătoare la Fundația Franceză pentru Cercetare Strategică. „Pierzând instrumentul legii, ne pierdem capacitatea de a fi obiectivi”, a continuat ea.
La rândul său, Dominique de Villepin a făcut o declarație pentru Le Monde. „Democrația nu este scopul! Acest conflict urmează o logică imperială care vizează cimentarea dominației SUA și oferirea de securitate Israelului cu orice preț”, a afirmat fostul ministru.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
