Parisul a adoptat legea “sfârșitului vieții”
Teodor Ionescu
16.07.2026
Este oficial: Adunarea Națională, cu 291 de voturi la 241, a adoptat legea care legalizează eutanasia în Franța. Un articol publicat de publicația franceză Boulevard Voltaire, comentează decizia.
În majoritatea companiilor, nu se iau decizii importante după 15 iulie. Agențiile de recrutare știu bine acest lucru; plasarea, de exemplu, a unui nou angajat devine foarte complicată în această perioadă a anului. Prea mulți factori de decizie – și candidați – sunt deja preocupați de locurile lor de muncă. Dar, în timp ce un specialist în construcții sau textile ezită să recruteze un angajat, Franța în ansamblu îndrăznește o astfel de schimbare antropologică cu aceeași nonșalanță ca și cum ar vota pentru interzicerea paielor de plastic. Și, ca să folosim o metaforă de la celălalt capăt al vieții, nașterea a fost o luptă: prin refuzul unui referendum (datorită Consiliului Constituțional), opinia francezilor a fost ocolită cu prudență. Meciul de ping-pong jucat de membrii parlamentului și senatori demonstrează clar absența completă a oricărui consens. Mai mult, numărul parlamentarilor în favoarea cauzei a scăzut în timp.
„În timpul primei lecturi, mi s-a acordat prezumția de nevinovăție și m-am abținut. Dar nu cred că lucrurile s-au schimbat. A permite persoanelor aflate sub tutelă și curatelă să aleagă moartea asistată va fi opoziția mea neclintită”, a mărturisit fostul ministru macronist Olivia Grégoire.
Acest lucru scoate la iveală zelul nerăbdător al susținătorilor legii. Timpul lucra împotriva lor. Nu se punea problema de a aștepta până la sesiunea de toamnă, de a le da parlamentarilor timp să reflecteze. Trebuia votată imediat, chiar atunci și acolo. Și, în același timp, opoziția trebuia redusă la tăcere. Un episcop și un preot au fost aspru mustrați pentru remarcile lor, într-un fel de tribut de la viciu la virtute: în cele din urmă, Biserica din Franța contează în continuare, iar fiica sa cea mare o ascultă, în ciuda a tot.
În ultima fază, Sébastien Lecornu a părut să aibă îndoieli și și-a anunțat intenția de a trimite problema la Consiliul Constituțional. A striga „lupul” când s-a deschis porțile este îndrăzneț: textul legii privind sfârșitul vieții a fost plasat pe ordinea de zi a sesiunii extraordinare din iulie 2026 la cererea expresă a guvernului, care a programat și votul final în Adunarea Națională pentru 15 iulie, după eșecul comisiei mixte.
Prin urmare, guvernul, condus de Sébastien Lecornu, este cel care a decis să dea ultimul cuvânt membrilor parlamentului miercuri, 15 iulie. Este puțin cam târziu pentru acea modestie simulată. Faptul că Le Figaro a dezvăluit că, în timpul unei reuniuni de arbitraj, Sébastien Lecornu a fost în favoarea relaxării calendarului atunci când Emmanuel Macron a insistat asupra unui vot pe 15 iulie nu este suficient pentru a convinge pe cineva de buna sa credință. Așa cum spunea Chevènement, un ministru fie își ține gura, fie demisionează. Sébastien Lecornu a rămas. Dacă ar fi trântit ușa, plecarea sa ar fi compromis legea mult mai sigur decât o decizie extrem de ipotetică a Consiliului Constituțional.
Printre punctele care îl frământă pe Sébastien Lecornu și l-ar determina să apeleze la „înțelepți”, se numără în special clauza de conștiință, interzisă pentru unitățile sanitare, care ar obliga Micile Surori ale Săracilor, dar nu numai pe ele – multe congregații administrează aziluri de bătrâni – să părăsească Franța.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Abonați-vă la canalul nostru de YouTube: New York Magazin România
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
