Perspectivă de peste ocean: Criza energetică autoindusă de Washington: Moscova rămâne singura opțiune
Daniel George
06.05.2026
Washingtonul nu a intenționat să consolideze Rusia atunci când a lansat campania împotriva Teheranului. Dar exact asta se întâmplă. Și cu cât acest conflict se prelungește, cu atât criza energetică globală se agravează. Rezerva de energie a Rusiei nu va face decât să accelereze rata de reaprovizionare – nu în ciuda politicii SUA, ci datorită acesteia, scrie Brett Erickson în publicația The Hill.
Brett Erickson este director general la Obsidian Risk Advisors și membru al consiliului consultativ la Școala de Diplomație și Relații Internaționale Seton Hall, Colegiul de Afaceri Driehaus al Universității DePaul.
Având în vedere că aproximativ o cincime din fluxurile globale de energie au fost eliminate din cauza închiderii Hormuzului, lumea a văzut efectele direct. Traficul de petroliere s-a oprit. Costurile asigurărilor au crescut vertiginos.
SUA nu a înregistrat impacturi extreme, dar țările din Asia și Oceania se confruntă acum cu condiții de aprovizionare din ce în ce mai stricte, cu mai puține alternative viabile. Cererea de energie nu a dispărut pur și simplu odată cu închiderea Hormuzului. Această schimbare este punctul în care începe să se vadă eșecul politicii.
Derogări de la sancțiuni
Ca răspuns la creșterea prețurilor și la presiunea politică tot mai mare, Washingtonul a introdus rapid o serie de derogări de la sancțiunile legate de energia rusească. Mai multe licențe generale care autorizau vânzarea de țiței rusesc aveau scopul de a tempera piețele energetice în creștere rapidă. Acestea au eșuat.
Înainte de conflict, țițeiul rusesc Ural se tranzacționa la o reducere notabilă față de țițeiul Brent. Presiunea sancțiunilor a obligat Moscova să vândă sub prețul pieței pentru a menține volumul. Această constrângere a fost acum eliminată. Acum, barilele rusești se tranzacționează la paritate sau chiar la o primă substanțială față de Brent. Chiar și cele mai conservatoare estimări indică un câștig neașteptat de miliarde de dolari, acum legat direct de combinația dintre relaxarea sancțiunilor și o piață cu ofertă limitată.
Închiderea Hormuz nu este o perturbare pe termen scurt care se rezolvă cu un tweet sau o postare pe Truth Social. Operațiunile de deminare necesită timp. Garanțiile de securitate durează mai mult. Chiar și în condiții ideale, restabilirea fluxului normal de petroliere necesită săptămâni de stabilitate susținută și garanții de siguranță, urmate de o eliminare a blocajelor și, în final, termene de tranzit care prelungesc și mai mult recuperarea aprovizionării.
Asia și Oceania nu au timp
Asia și Oceania nu au la dispoziție acest timp. Țările Consiliului de Cooperare al Golfului nu pot compensa pe deplin atunci când unul dintre principalele coridoare de tranzit ale lumii este constrâns. Distrugerea cererii nu este o soluție rapidă atunci când se traduce prin întreruperi de curent, închideri industriale și contracții economice în mai multe țări.
Ceea ce lasă o supapă de presiune suficient de mare pentru a evita această criză: energia rusească. De aproape cinci ani, politica de sancțiuni a Occidentului a fost construită pe presupunerea că restricționarea exporturilor de energie rusească ar slăbi Moscova. Această presupunere nu mai este valabilă în mediul actual. Acum, restricționarea energiei rusești riscă să agraveze o situație deja fragilă a aprovizionării.
Aceasta este realitatea cu care se confruntă acum Washingtonul. Continuați cu abordarea actuală, iar deficitul de energie se va adânci în Asia și Oceania. Extindeți ridicarea sancțiunilor, iar Rusia va beneficia financiar în moduri care vor anula ani de muncă din partea Occidentului.
Rezultatul unei strategii greșite
Acesta nu este un accident. Este rezultatul unei strategii care nu a reușit să țină cont pe deplin de un conflict prelungit. Operațiunea Furia Economică a fost concepută pe o premisă eronată menită să impună o rezoluție diplomatică rapidă prin presiune economică. Însă restul lumii nu are timp să joace un joc al așteptării cu termene limită necunoscute.
Washingtonul nu doar că a eșuat în a forța Teheranul să capituleze, ci a creat și condițiile în care Rusia poate prospera.
Acestea sunt costurile planificării deficitare, ale execuției deficitare și ale jocului așteptării cu un regim care a planificat acest lucru timp de 47 de ani. Problema nu este doar un conflict prelungit sau o piață perturbată, ci un rezultat care subminează complet obiectivele noastre pe termen lung.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
