Războiul din Iran se încheie, elitele europene promovează escaladarea tensiunilor în Ucraina
Daniel George
27.06.2026
Unii au salutat sfârșitul (încă incert) al războiului din Iran, deoarece l-au văzut ca pe un exemplu de carnagiu inutil care discreditează și slăbește Statele Unite. Alții l-au sărbătorit pentru că l-au văzut ca pe o distragere nefericită de la conflictul lor preferat din Ucraina, scrie Leonid Ragozin în The American Conservative.
Acest ultim grup include în mod proeminent liderii europeni care au încercat să impună războiul din Ucraina pe agenda globală la summitul G7 de la Evian, săptămâna trecută. Nu era vorba despre readucerea pe drumul cel bun a eforturilor președintelui Donald Trump de a pune capăt conflictului ucrainean, suspendat din cauza Iranului. Dimpotrivă, ideea era de a folosi dezastrul lui Trump din Iran pentru a-l convinge pe președintele SUA că încercările sale de apropiere de Vladimir Putin au fost o greșeală și că ar trebui să adopte o poziție mai coercitivă față de Rusia.
Presupunerea din spatele acestui pariu este că un Trump slăbit, care se confruntă cu alegeri intermediare potențial catastrofale, ar prefera să fie „dur cu Rusia” în loc să fie perceput ca fiind excesiv de conciliant față de celălalt dușman jurat al Americii.
Politicile lui Biden
Conflictele dintre Iran și Ucraina au fost întotdeauna intrinsec legate de rivalitatea politică internă din SUA. Politicile dure anti-ruse ale președintelui Joe Biden au apărut în mod natural din campania Russiagate, concepută de strategii democrați pentru a-l prezenta pe Trump ca pe un a cincea coloană și un coșmar rus.
Sosirea lui Biden la Casa Albă în ianuarie 2021 a schimbat traiectoria conflictului ruso-ucrainean în cel mai dramatic mod. Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a căutat o apropiere de Putin în timpul primului mandat al lui Trump, obținând un armistițiu de facto pe toată linia frontului. Între timp, relațiile sale cu SUA au fost afectate de încercările grosolane ale lui Trump de a-l constrânge să furnizeze materiale compromițătoare împotriva lui Biden în timpul campaniei prezidențiale din 2020.
Imediat ce Biden a intrat la Casa Albă, Zelenski a făcut o întoarcere bruscă în ceea ce privește pacea cu Rusia. SUA, Marea Britanie și Ucraina au lansat o campanie aparent coordonată, care s-a redus la depășirea fiecăreia dintre liniile roșii percepute de Putin pentru a demonstra supremația politică și militară a Occidentului și, astfel, a-l constrânge pe liderul rus să facă concesii tangibile Ucrainei. După un an de negocieri la limită, această confruntare a dus la invazia totală a Rusiei în februarie 2022 – un rezultat dorit pentru lobbyiștii industriei de război din Washington și o catastrofă epică pentru Ucraina.
Indiferența lui Trump
Între timp, Trump și o mare parte din Partidul Republican nu au simțit niciodată aceeași conexiune emoțională cu Ucraina precum democrații, care au dezvoltat-o brusc după decăderea politică a lui Hillary Clinton în 2016. Când susține că acest război nu ar fi avut loc sub conducerea sa, are dreptate. Dar, în același sens, atacul asupra Iranului nu ar fi avut loc sub conducerea lui Biden sau Harris.
Indiferența lui Trump față de situația dificilă a Ucrainei provine, în parte, din conflictul său personal cu Zelenski în timpul primului său mandat și din faptul că Ucraina este unul dintre bannerele de campanie ale democraților, nu al său. Firește, a optat pentru alimentarea complexului militar-industrial insațiabil cu un alt conflict mai apropiat de inimile alegătorilor conservatori – unul care a implicat Israelul. Ucraina, în jargonul său, a fost „războiul lui Biden”.
Convingerile vest-europenilor
Dar astăzi, în 2026, o mare parte a establishmentului politic vest-european rămâne rigid înrădăcinată în convingerea că puțin mai mult efort, finanțare și tehnologie militară de ultimă generație ar putea schimba cursul conflictului ucrainean și l-ar putea forța pe Putin să ridice steagul alb.
În ultimele luni, Ucraina și susținătorii săi au lansat o campanie de PR princare se străduiesc să demonstreze – pentru a nu știu câta oară – că valul se schimbă într-adevăr, susținut de realizări reale pe câmpul de luptă. Atacurile cu drone asupra infrastructurii energetice și a rutelor de transport ale Rusiei au lăsat peninsula Crimeea ocupată practic fără combustibil și au generat penurii de combustibil în toată Rusia. Dar aceste atacuri nu au reușit până acum să oprească ofensiva rusească în estul Ucrainei. O altă fortăreață ucraineană majoră, Kostiantynivka, pare gata să cadă, poate în orice zi.
Ținta campaniei de PR
Cea mai recentă campanie PR vizează deraierea cadrului de pace de la Anchorage discutat în timpul summitului Trump-Putin din 2025. Acesta nu este primul cadru de soluționare care este deraiat. Un acord aproape încheiat de Moscova și Kiev la Istanbul, chiar la începutul invaziei, a fost abandonat la insistențele Marii Britanii și SUA, potrivit unei multitudini de surse, inclusiv un negociator ucrainean de top. Acordurile de la Minsk, semnate în 2014 și 2015, au fost, de asemenea, abandonate în timpul administrației Biden, contribuind la declanșarea brutalei invazii a Rusiei.
Ceea ce este important este că fiecare plan de pace ulterior pare a fi mult mai rău pentru Ucraina decât toate cele anterioare. Eforturile occidentale, perpetuu neînduplecate, de a îmbunătăți condițiile în continuă deteriorare ale oricărei posibile soluționări au definit traiectoria acestui conflict. Aceasta este doar o versiune de război prin intermediari a conflictelor din Afganistan, Irak și Iran: un alt cuptor în care sute de miliarde din banii contribuabililor sunt arse fără niciun beneficiu pentru securitatea americană sau globală, rezultând doar suferință și devastare pentru Ucraina.
Însă acest cuptor anume ar putea arde nu doar fondurile, carierele și reputația factorilor de decizie care îl susțin, ci și țările lor.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Abonați-vă la canalul nostru de YouTube: New York Magazin România
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
