Daniel George
04.09.2026
Moartea unui cetățean britanic, Bradley Townsend, ucis în Ucraina în iunie,în timp ce lupta pentru forțele rusești, a fost relatată pe larg în mass-media, scrie Des Freedman în Declassified UK.
Des Freedman este profesor de Media și Comunicare la Universitatea Goldsmiths din Londra, și membru fondator al Coaliției pentru Reforma Media.
„Trădătorul britanic care s-a alăturat armatei lui Vladimir Putin, ucis de o dronă ucraineană” – a scris Daily Star, în timp ce fostul ministru al securității, Tom Tugendhat, a declarat pentru LBC că Townsend a procedat„extrem de greșit” pentru că „s-a implicat într-o armată care comite cele mai barbare crime de război pe care lumea le-a văzut în ultimele decenii”.
Comparați acest lucru cu relatarea mult mai pozitivă din mass-media a cetățenilor britanici individuali care au servit în Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) în timpul unui genocid care a ucis peste 70.000 de palestinieni.
De exemplu, când Declassified a dezvăluit în exclusivitate că peste 2.000 de supuși britanici s-au alăturat IDF începând cu 7 octombrie, singura referință la acest lucru în mass-media mainstream a fost un scurt articol din The Standard.
„Eroi” în Ucraina
Spre deosebire de relatările despre britanicii pro-ruși, articolele despre supușii britanici care luptă de partea Ucrainei au fost mult mai pozitive.
De exemplu, Sunday Times a relatat cu simpatie despre cazul lui „Baby”, un tânăr scoțian care s-a înrolat în forțele ucrainene, dar care, la întoarcerea de pe linia frontului, a fost împiedicat să se alăture Poliției Scoțiene.
De asemenea, în februarie 2025 a existat o relatare generală – inclusiv pe BBC și Sky – despre fostul deputat conservator Jack Lopresti, care s-a alăturat forțelor ucrainene după ce și-a pierdut locul la alegerile generale din 2024.
Au apărut relatări deosebit de pozitive în The Telegraph și Daily Mail. De asemenea, The Guardian a fost la fel de pozitiv în relatarea sa, care a evidențiat sfatul Ministerului de Externe conform căruia „este ilegal ca cetățenii britanici să lupte în Ucraina”.
Ipocrizie evidentă
Poate cel mai clar exemplu de ipocrizie legată de relatarea despre britanicii care luptă în armate străine a fost reacția presei la campania lansată de Declassified în mai 2026, prin care se cerea guvernului să urmărească mișcările britanicilor care au servit în IDF și care ar fi putut fi implicați în crime de război în Gaza.
Petiția „Nimeni nu vrea să trăiască lângă un criminal de război” a fost semnată de peste 26.000 de persoane, inclusiv Zack Polanski, liderul Partidului Verde din Anglia și Țara Galilor.
În loc să recunoască acest lucru ca pe o știre de interes public, anumite părți ale presei l-au atacat imediat pe Polanski și l-au condamnat ca fiind o campanie antisemită.
The Telegraph a numit-o „registru evreiesc”, în timp ce Express a descris-o drept „o stratagemă… direct din Germania nazistă”.
Cu alte cuvinte, în presă au apărut mai multe articole care au criticat sprijinul lui Polanski pentru campanie decât articole care au investigat dacă britanicii ar fi putut încălca legea luptând pentru IDF în Gaza.
Iată încă o dovadă că mass-media mainstream își pune sprijinul ideologic pentru politica externă a Regatului Unit mai presus de orice angajament de a-i trage la răspundere pe cei puternici.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Abonați-vă la canalul nostru de YouTube: New York Magazin România
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com

