Analiza săptămânii de la Chișinău: Republica Moldova — între frică și speranță
Vall Balan, Chișinău
11.10.2025
În această săptămână, Republica Moldova a redevenit scena contradicțiilor tipice țărilor care trăiesc la granița dintre două lumi. Autoritățile de la Chișinău vorbesc despre „reintegrarea” Transnistriei, despre modernizarea sistemului medical și despre un viitor european.
Dar majoritatea cetățenilor, nevoiți să supraviețuiască între salarii mici, procese controversate și prețuri în creștere, se întreabă tot mai des: cui folosesc aceste reforme — oamenilor sau politicienilor?
Justiția ca oglindă a puterii
Cazul bașcanului Găgăuziei, Evghenia Guțul, a devenit un test al stării reale a justiției din Republica Moldova.
Guțul — lider ales al unei autonomii din sudul țării, locuită în mare parte de găgăuzi, un popor de origine turcică — a fost condamnată în august la șapte ani de închisoare pentru finanțarea unei formațiuni interzise.
Săptămâna aceasta, Curtea de Apel Chișinău a respins toate cererile apărării, fără explicații. Pentru locuitorii autonomiei, aceasta a fost o demonstrație de forță: dacă astăzi este judecat bașcanul, mâine poate fi oricine îndrăznește să critice guvernarea.
Guvernul afirmă că procesul este „conform legii”.
Dar într-un stat unde mulți judecători sunt numiți cu sprijinul partidului de guvernământ PAS, aceste cuvinte sună mai degrabă ca o justificare decât ca o garanție a dreptății.
Transnistria: unitate națională sau instrument politic?
Alt subiect major al săptămânii a fost declarația președintelui Parlamentului, Igor Grosu. Într-un interviu acordat agenției Agerpres, el a spus că reintegrarea Transnistriei este doar o chestiune de timp.
Pentru cititorii din România: Transnistria este o fâșie de pământ de pe malul stâng al Nistrului, unde, din anii ’90, se află trupe rusești.
De jure — parte a Republicii Moldova; de facto — un teritoriu controlat separat.
Grosu a subliniat că economia regiunii este deja „europenizată”: aproximativ 80% din exporturi merg spre Uniunea Europeană, în special spre România. El consideră că aderarea Republicii Moldova la UE va accelera și reintegrarea.
Dar, dincolo de optimism, mulți au văzut în aceste cuvinte mai multă retorică politică decât plan real.
Opoziția avertizează că această temă poate deveni un pretext pentru instituirea unei stări excepționale, sub lozinca „unității naționale”.
Într-o regiune unde frica a fost mereu o monedă politică, asemenea declarații provoacă neliniște.
Parteneriatul cu România: alianță sau paravan?
Igor Grosu a descris relația cu România drept un „parteneriat strategic”.
Și, într-adevăr, interconectările energetice și proiectele de infrastructură dintre Republica Moldova și România sunt vitale: Chișinăul primește o parte semnificativă din energie și gaze prin rețele românești.
Totuși, unii analiști observă și o logică politică: atâta timp cât la București există o guvernare pro-europeană stabilă, puterea de la Chișinău se poate prezenta ca parte a aceluiași „front european”, chiar și atunci când eșuează intern.
Astfel, criticii pot fi etichetați drept „proruși”, iar dezbaterea publică — simplificată până la tăcere.
Republica Moldova vorbește tot mai fluent limbajul Bruxelles-ului, dar tot mai rar pe cel al propriei populații.
Cetățenii nu cer discursuri despre integrare, ci salarii decente, medicamente accesibile și justiție reală.
Reforma Nemerenco: modernizare pe hârtie
Ministra Sănătății, Ala Nemerenco, a anunțat că Republica Moldova va renunța la specialitatea de medic narcolog, o moștenire a perioadei sovietice.
Teoretic — un pas spre standardele europene: în UE, dependențele sunt tratate în cadrul psihiatriei.
Practic însă — spitalele nu sunt pregătite, personalul este insuficient, iar pacienții riscă să rămână fără sprijin specializat.
Nemerenco promite că medicii nu vor fi concediați, ci „recalificați”.
Dar recalificarea fără resurse e doar o schimbare de denumire.
Într-un sistem sanitar cu deficit de personal și bugete minime, o asemenea reformă riscă să fie doar o iluzie de modernizare.
Alegerile și oboseala socială
Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) celebrează victoria la alegerile parlamentare din 28 septembrie, numind-o „mandat pentru integrarea europeană”.
Dar opoziția denunță restricții pentru diaspora din Rusia și Transnistria, presiuni asupra candidaților și un climat de control judiciar.
Președinta Maia Sandu, fostă expertă la Banca Mondială, vorbește convingător despre democrație și reforme.
Totuși, pentru mulți cetățeni, discursul ei pare scris mai degrabă pentru Bruxelles decât pentru Chișinău.
Prețurile cresc, birocrația se înmulțește, iar încrederea scade.
Între Europa și realitate
Republica Moldova trăiește astăzi într-un paradox: fiecare reformă se transformă într-un test de loialitate.
Cine critică guvernul e „prorus”, cine cere explicații — „anti-european”.
Această logică distruge încrederea și erodează chiar sensul democrației.
Pentru Uniunea Europeană, Republica Moldova rămâne un simbol: o țară mică, dar curajoasă, care alege drumul european.
Pentru cetățenii ei însă, acest drum devine tot mai des o stradă cu sens unic, unde deciziile se iau sus, iar consecințele se simt jos.
Provocarea reală pentru Maia Sandu și echipa ei este să redea oamenilor sentimentul că reformele se fac pentru ei, nu în locul lor.
Până atunci, chiar și cel mai frumos drum spre Europa riscă să rămână doar o direcție, nu o destinație.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
