De ce munca prin platforme devine o capcană pentru lucrători
Bogdan Alexandru Duca, analist politic
08.09.2025
Spre deosebire de distopiile secolului XX, create prin ororile războiului și tiraniei, futuriștii din epoca victoriană și-au imaginat utopii luminoase, mecanizate, unde tehnologia oferea dreptate, abundență și bucurie, scrie The European Conservative.
Cartea lui Edward Bellamy, „Privind în urmă” (1888), înfățișa Bostonul anului 2000 ca pe un ținut al bogăției egale, al cardurilor de credit și al corporațiilor binevoitoare. William Morris, în „Știri de nicăieri” (1890), a evocat o priveliște pastorală de pe malul Tamisei, unde smogul și industria Londrei erau înlocuite cu o comună artizanală în care guvernul și banii nu mai erau necesare.
Acești visători naivi, asemenea scriitorilor de călătorii, au schițat viața publică: ce mâncau oamenii, cum se mișcau, ce vedeau pe stradă. Conform acelorași măsuri, ce ar observa mai întâi un călător în timp din 2015 despre străzile Londrei de astăzi?
Nu zgârie-norii noi și ocazionali sau modă reciclată din anii ’90, ci roiul de mopede și biciclete electrice ilegale care transportă cutii pătrate cu heraldica minimalistă urâtă a Deliveroo, Uber Eats și Just Eat.
Călătorul nostru ar recunoaște restaurantele la pachet – dar nu dominația lor omniprezentă. McDonald’s reproiectat cu intrări speciale pentru curieri; „restaurante” existente doar ca bucătării ascunse în zone industriale; orașe întregi pustii într-o sâmbătă seara, cu excepția grupurilor de pasageri care se uitau posomorâți la telefoanele lor, așteptând următoarea comandă.
În timp ce ilustratorul francez Albert Robida, un alt futurist victorian, își imagina cetățeni veseli zumzăind deasupra în mașini zburătoare personale, cel mai vizibil salt tehnologic al nostru este ascensiunea aplicației de mâncare la pachet. Și nu a fost unul pozitiv.
Potrivit Institutului pentru Studii Fiscale, piața livratorilor de mâncare a crescut cu peste 50% în timpul pandemiei și a rămas ridicată de atunci. Piața și-a triplat valoarea din 2015. Avantajul este evident: confortul. Orice, de la șampanie la pastă de dinți, poate ajunge la ușa ta cu câteva atingeri. Dar, așa cum ar putea avertiza Nietzsche, mai ușor este mai slab.
Te prăbușești acasă, sedus de o aplicație concepută cinic pentru a maximiza obișnuința, cu toate culorile, zgomotele și fantezia ei care te cheamă precum urletul sirenelor conceput pentru a-l atrage pe Ulise spre pieire.
Comanda ajunge într-o bucătărie întunecată care se prezintă drept șase restaurante diferite, unde mâncarea procesată este pompată în recipiente de plastic. Un curier o ridică – adesea pe un moped. Dacă ai ghinion, devii una dintre femeile cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani care au raportat hărțuire prin mesaje text de la curieri.
Și, în final, premiul: o cutie de mâncare prea scumpă care aduce o scurtă doză de dopamină, urmată de vinovăție și indigestie, ca un șobolan într-o cușcă.
Este o caricatură sumbră, dar nu este departe de o experiență reală. Este un ecosistem în care toată lumea pierde, cu excepția acționarilor. Salariile curierilor sunt reduse, tinerii sunt alungați de la locurile de muncă ocazionale pe care le ocupau cândva studenții, iar clienții sunt împinși în obiceiuri care alimentează obezitatea, singurătatea și datoriile.
Unele grupuri cer un boicot din motive legate de imigrație. „Nu există niciun motiv pentru care cultura livrărilor să nu poată reveni la cum era acum 5-10 ani, când adolescenții și studenții livrau mâncare la pachet”, a declarat un purtător de cuvânt al Turning Point UK.
„Migranții ilegali care lucrează pentru niște bănuți mențin salariile mici și condițiile proaste pentru șoferii de livrare și, de asemenea, împiedică tinerii să acceseze un loc de muncă într-o perioadă în care șomajul este în creștere.”
Dar problema mai profundă este culturală. Sistemul încurajează o societate în care oamenii externalizează efortul sub forma mâncării. Gătitul și mâncatul împreună sunt acte de creativitate și comunitate. A da clic pe „comandă acum” este un act de renunțare.
Judith Woods de la The Telegraph a spus-o direct: „Cum am ajuns în punctul în civilizație în care oamenii sunt prea îndreptățiți și leneși ca să se ridice de pe canapea și să-și ia propriile chipsuri?”
Am putea pur și simplu să interzicem sistemul? Probabil că nu. Britanicii prețuiesc libertatea economică, deși guvernul ar putea limita cu ușurință daunele: sancțiuni mai stricte pentru munca ilegală, autorizarea corectă a mopedelor, limite ale numărului de pasageri sau răspunderea pentru bicicletele electrice ilegale.
Totuși, adevărata problemă este morală. Adam Smith, atât de des invocat ca un campion al pieței libere, a fost la fel de clar în „Teoria sentimentelor morale” că piețele depind de virtute și „autocontrol”. O societate de indivizi egoiști funcționează doar dacă acești indivizi se abțin. Comoditatea fără disciplină erodează această fundație.
Dacă victorienii visau la un viitor strălucitor alimentat de invenție, cea mai vizibilă tehnologie a noastră este o armată de călăreți ilegali, subplătiți, care livrează cutii de plastic cu mâncare rece, spune sursa citată.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com
