Cristina Danilov, psiholog și scriitor de renume internațional
17.08.2026
Anca și Vlad păreau cuplul perfect. Se înțelegeau de minune, împărtășeau aceleași pasiuni și aveau planuri de viitor împreună. Cu toate acestea, un detaliu mic, dar persistent, umbrea fericirea Ancăi: trecutul lui Vlad.
Totul a început într-o seară obișnuită, când Vlad a menționat, întâmplător, ceva legat de fosta lui soție, Corina. Nu fusese nimic special în tonul lui, doar o remarcă nevinovată, ”nici fostei nu-i plăceau draperiile din catifea, spunea că se depune prea mult praf pe ele…”, dar Anca a simțit un junghi în stomac auzind numele ei. Ce mai însemna această Corina pentru el, după atâta vreme, de a menționat-o așa brusc? Cum, oare, fusese relația lor? Vlad o iubise mai mult pe fosta soție decât o iubea pe ea?
De atunci, curiozitatea Ancăi a devenit obsesivă. A început, fără ca el să știe, să caute prin albumele lui poze vechi, să cotrobăie prin postările lui de pe rețelele sociale, să compare fiecare detaliu al trecutului lui Vlad cu prezentul lor. De fiecare dată când descoperea un fragment din acea relație pe care el o avusese înainte, gelozia punea stăpânire pe ea. Se simțea inferioară, ca și cum orice experiență pe care o împărtășea cu Vlad era doar o umbră palidă a ceea ce el trăise deja cu fosta. ”Și cu ea a fost în Sinaia, deci!”. ”Se îmbrăcau în aceleași culori, mie nu mi-a cerut niciodată asta!” Frustrarea ei creștea. La început, Vlad a încercat să îi ofere asigurări. Îi spunea că trecutul nu mai contează, că ceea ce au căștigat ei este unic, minunat. ”Dacă era ceva de capul acelei relații, aș fi rămas cu ea, ce nu înțelegi? N-a funcționat, nu ne potriveam, ce e așa greu de priceput?! ! Corina nu înseamnă acum nimic pentru mine, eu pe tine te iubesc enorm” îi spunea ca să o liniștească. Dar Anca nu putea să renunțe, îi punea întrebări din ce în ce mai insistente: “Cum era în relația cu tine? Ce făcea mai bine decât mine? Ți-a lipsit vreodată de când suntem împreună?” Conversațiile lor, cândva pline de căldură și iubire, s-au transformat, încetul cu încetul, în discuții tensionate. Într-o noapte, după o ceartă aprinsă, Anca a luat telefonul lui Vlad și a început să caute în vechile lui mesaje. Știu eu că încă mai vorbești cu ea! i-a spus. Ceea ce a găsit nu a fost nimic ieșit din comun—doar conversații vechi, fotografii de prin diverse locuri făcute prin 2023, nu mare lucru. Dar impactul asupra ei a fost devastator. Imaginația ei a început să completeze golurile, construind scenarii în care ea era doar o copie slabă a fostei lui iubite. Vlad a ripostat, vizibil iritat de situație: “Anca, eu sunt aici cu tine, nu cu Corina! Dar nu pot continua această relație dacă tu ești mai preocupată de trecutul meu, de fosta soție, decât de prezentul nostru. Nu mai suport tratamentul asta la care mă supui nedrept de dureros, te rog, încetează. altfel ne vom despărți!”
Capacitatea de a ne proiecta frustrările pe socoteala altor oameni ne afectează sentimentul de gelozie în cel mai direct mod. De asemenea, lipsa de încredere într-o relație a unei persoane în partenerul său este un motiv foarte frecvent de gelozie. Dar să ne gândim pe ce anume nu sunt siguri oamenii atunci când sunt geloși, care sunt temerile lor? Nu sunt siguri, în primul rând, că vor putea găsi un înlocuitor pentru persoana de care au nevoie și sunt geloși crezând că așa vor putea stăpâni situația și nu vor fi părăsiți de partener. Se tem, deci, pentru viitorul lor. De asemenea, nu sunt siguri de competitivitatea lor într-o relație și acest lucru va determina partenerul să acorde atenția, dragostea, respectul și alte resurse de care au ei nevoie altcuiva. În acest caz, se tem, nu pentru viitorul lor, ci pentru prezentul lor. Se mai poate adăuga că, în copilărie, nu au primit suficientă dragoste, afecțiune, atenție și căldură, așa că se simt nemulțumiți – s-ar putea să creadă că nu au suficientă atenție de la partenerul lor ca să le acopere golurile afective. Le este frică de o repetare a trecutului. Deci, după cum puteți vedea, oamenii nesiguri se tem de multe lucruri, așa că încearcă să țină cu dinții de ceea ce au și îi validează.
În același timp, remarcăm faptul că, în cazul persoanelor nesigure, le este frică de lucruri cărora de fapt, le-ar putea face față cu ușurință, dar nesiguranța le suprimă calitățile și îi obligă să se comporte destul de emoțional și haotic. Din această cauză, gelozia lor seamănă cu o stare de deznădejde completă, când se comportă, ca să spunem așa, capricios, încercând în acest fel să obțină ceva de la alți oameni care să le asigure lor liniștea. Ei înșiși își explică gelozia prin dragostea puternică pentru o persoană dragă, care nu corespunde întotdeauna realității. Adesea, observăm că oamenii nesiguri nu iubesc atât de mult persoana pe care își manifestă gelozia, ci iubesc ocazia de a fi cu cineva în această viață, iubesc sentimentul lor de apartenență la o relație. Este dificil pentru astfel de oameni să iubească, deoarece sentimentul lor de iubire este stins de un sentiment de frică. Dacă mâine pleacă cu alta? Dacă altul o cucerește și fuge cu el? Rămân singur, pierdut, părăsit, al nimănui, ar putea continua.
Astfel de oameni suferă de gelozie, dar sunt într-o formă cronică a geloziei. Gelozia lor generată de temerile lor exacerbate îi împiedică să privească lucrurile obiectiv. În același timp, ca un paradox, am observat adesea o caracteristică la astfel de oameni, geloși pe partenerul lor, – pot renunța cu ușurință la partener de dragul unei persoane mai interesante, mai frumoase, mai deștepte, din punctul lor de vedere. Fiind foarte geloși, oamenii nesiguri își trădează adesea partenerul de dragul cuiva care se presupune că este mai bun și care, cred ei, le va acorda mai multă atenție. Deci, gelozia acestor oameni nu este o dovadă a dragostei lor pentru o persoană. Ideea că, cu cât ești mai gelos pe cineva, cu atât mai mult îl iubești, este o aberație și acest lucru îl puteți observa cu ochiul liber la multe cupluri din jur.
A fi gelos nu pe cineva de care te-ai despărțit recent sau pe cineva cu care trăiești sub același acoperiș, ci pe cineva pe care nici măcar nu l-ai întâlnit în viața aceasta – este, pe scurt, ceea ce numim sindromul Rebecca. Și când vrei să o ”ciufulești” pe blonda care s-a lipit, în urmă cu 20 de ani, de soțul tău în fotografia lui de absolvire a facultății, când dai cu farfuria de podea fiindcă el încă mai poartă blugii cumpărați, cândva, împreună cu fosta, de Paște, din Palas, tot sindromul Rebecca e. Originea numelui acestui fenomen își are originile într-o carte a lui Daphne du Maurier, publicată în 1938. Romanul „Rebecca” este povestea unei tinere care, devenită soția unui văduv bogat, este supusă torturii psihologice de către toți cei care și-au cunoscut-o pe fosta soție, frumoasa Rebecca. Comparațiile, care nu sunt în favoarea eroinei, îi fac viața insuportabilă, iar certitudinea că soțul ei nu o va iubi niciodată la fel de mult ca pe fosta sa soție este de neclintit. În psihologie, acest sentiment a fost numit gelozie care este îndreptată spre trecut, adică gelozie retrospectivă sau sindromul Rebecca. O persoană care a fost trădată sau abandonată poate manifesta o teamă exagerată de a nu fi suficient de bună pentru partenerul actual. De asemenea, standardele impuse de societate privind relațiile pot contribui la dezvoltarea acestor gânduri, amplificate adesea de rețelele sociale, unde oamenii pot vedea imagini și amintiri din trecutul partenerului.
Nevoia de comparație cu foștii parteneri ai partenerului nostru este adesea un mecanism de autoevaluare. Desigur, nu pentru toți, mai ales pentru cei care au o stimă de sine crescută. Persoana afectată de sindromul Rebecca poate avea convingerea, însă, că nu se ridică la standardele trecutului celui de lângă ea și că nu va putea egala acele experiențe trăite de celălalt în relația anterioară. Această tendință de a se compara cu trecutul lui poate duce, dacă se va persista în comportament, la un ciclu de gânduri obsesive, anxietate și chiar depresie. O relație afectată de gelozia retroactivă devine tensionată, deoarece partenerul acuzat în permanență se simte adesea neputincios în fața acestor temeri nefondate. Când fiecare mențiune a trecutului declanșează certuri și nesiguranță în cuplu, relația poate deveni instabilă. Lipsa de încredere duce la verificări constante, întrebări insistente și o nevoie acută de reasigurare, care, paradoxal, doar amplifică problema, nu o rezolvă. Cu cât afli mai mult prin insistențele tale, lucruri legate de intimitatea partenerului tău cu altă persoană, cu atât durerea provocată de gelozie va fi mai profundă. Există aceleași trei motive pentru care apare gelozia față de relațiile din trecut, ca și în cazul geloziei descrisă anterior: stima de sine scăzută, stilul de atașament anxios și lipsa iubirii parentale. Se dezvoltă adesea la copiii mai mari atunci când frații sau surorile lor mai mici se nasc cu un interval mare de timp față de ei. Astfel de copii pot dezvolta credința la o vârstă fragedă că, pentru că au fost „înlocuiți”, nu sunt atât de buni și, din acest motiv, apare următorul copil- oamenii nesiguri sunt caracterizați de acest tip de atașament anxios, așa cum au manifestat și în relația cu părinții lor. De aici provine gelozia, vigilența sporită, căutarea permanentă în trecutul partenerului, dorința de a controla totul și de a ști absolut totul despre fostul sau fosta lui.
Cei care sunt supuși acestei gelozii sunt „devorați” de relațiile anterioare ale partenerului lor, chiar dacă nu există niciun motiv de îndoială și gelozie iar relația e încheiată definitiv. Trăiesc efectiv pentru a se compara cu ele, neglijându-se astfel, neglijându-și relația, partenerul, liniștea conjugală și, adeseori, respectul față de el. Ajung până la tulburări psihice. De regulă, astfel de oameni se compară la nesfârșit pe ei înșiși cu fostul partener al iubitului sau iubitei, crezând că sunt mai frumoși, mai deștepți, lucruri pe care țin să le menționeze de fiecare dată. ”Arăt mult mai sexy ca fosta ta, cred că observi și tu asta!”, ” Dacă erai cu fosta, n-ai fi avut parte de nimic bun!” , “Prăpăditul ăla numai bărbat nu era, eu măcar știu să fac un grătar, să pun o roată la mașină, cum de ai putut sta, săraca de tine, cu un asemenea fătălău?” Sunt chinuiți de așteptarea că în curând partenerul lor va „deschide ochii” și va vedea cât de răi, de neadecvați au fost ei, cei din trecutul lui, câtă suferință le-a produs, cât de neîndemânatici, de naivi sau ridicoli au fost aceștia.
Apariția rețelelor sociale a dat o nouă viață răspândirii sindromului Rebecca. Oamenii găsesc relatări nu numai despre foștii lor, ci și despre foștii partenerului lor – și acest lucru se transformă într- o supraveghere fascinantă pe rețelele de socializare, dar dureroasă, a vieții altcuiva. Ce îmbracă fosta, ce locuri a vizitat, ce citate postează, dacă și-a găsit și ea un iubit, cum și-a vopsit părul. Potrivit cercetărilor, atât persoanele aflate într-o relație de comuniune liber consensuală, cât și cele căsătorite suferă, în mare parte, de acest lucru, devenind, mulți dintre ei, obsedați de trecut și dorind să cunoască toate detaliile vieții unui străin. Mulți ajung să se apropie de granița periculoasă a tulburării obsesiv- compulsive. Poate că, încercăm noi să le scuzăm aici, în modul acesta ar dori să se asigure că fostul partener nu este o amenințare sau că nu mai are calități atractive care ar mai putea atrage atenția partenerului său actual.
Pentru a explora impactul geloziei retroactive, cercetătorii Robert G. Bringle și Bram Buunk au realizat un experiment în care participanții au fost expuși la informații despre trecutul romantic al partenerilor lor. Studiul a implicat două grupuri: unul care primea detalii vagi despre trecutul romantic al partenerului și altul care primea informații detaliate despre relațiile anterioare. Rezultatele au arătat că participanții din al doilea grup au experimentat nivele mai ridicate de stres, anxietate, nervozitate și insatisfacție în relație. Acest experiment confirmă faptul că gelozia retroactivă este amplificată de informațiile disponibile despre trecutul partenerului. Cunoștințele detaliate despre foștii parteneri pot declanșa insecurități iraționale și comparații dăunătoare. Studiul sugerează că o comunicare echilibrată despre trecut și evitarea detaliilor inutile din vechile relații pot contribui la menținerea unei relații sănătoase în cuplu. Este esențial să înțelegem că tot ceea ce a trecut, tot ceea ce nu a funcționat cândva nu are valoare în relația noastră actuală unde am pornit amandoi de la punctul zero. Prin conștientizarea prezentului, comunicare constantă între parteneri și lucrul asupra propriei stime de sine, gelozia retroactivă poate fi depășită, permițând relațiilor să se dezvolte armonios și să prospere fără influența unor relații care au fost păguboase afectiv.La urma urmei, nu-i așa?, nu trebuie să lăsăm niciodată iubirea să scape în negura unui trecut care trebuia să se întâmple pentru ca noi doi să fim, astăzi, cu adevărat împliniți și fericiți. Iubirea adevărată nu se măsoară prin comparații cu trecutul, ci doar prin ceea ce construiești în prezent .Nu lăsa umbra Rebeccăi să se reverse peste casa ta, dacă Rebecca e moartă de mult timp.
Abonați-vă la canalul nostru de Telegram: https://t.me/nymagazinromania
Abonați-vă la canalul nostru de YouTube: New York Magazin România
Urmăriți-ne pe Facebook: New York Magazin România
Ne puteți contacta la: contact@nymagazin.ro și nymagazin@aol.com

